Peripluri estivale. Pasi prin istoria CARSTUL GORJEAN
Cea mai veche mentiune a unai pesteri din Carpatii si printre cele mai vechi insemnari de pe mapamond se datoreaza lui Strabon care descriind obiceiurile geto-dacilor pomeneste despre o pestera sacra intr-un munte numit KOGAION in care ar fi salasuit insusi Zalmoxis.
In fiecare an la inceputul verii in apropierea pesterii ar fi avut loc aminteste o legenda Marele Sfat al Inteleptilor ocazie cu care pe linga manifestarile religioase specifice erau disputate si solutionate pricinile comunitatilor de peste an.
Pestera sacra a lui Zalmoxis cu toate eforturile istoricilor si al arheologilor nu a fost pozitionata cu precizie pina la ora actuala totusi asupra localizarii acesteia fiind formulate mai multe ipoteze. Una dintre acestea localizeaza muntele Kogaion in nord-vestul judetului nostru, in masivul Godeanu iar o alta teorie fixeaza zona in nord-estul Gorjului mai precis in masivul Polovragi-Cernadia iar pestera unde legenda spune ca ar fi locuit Zalmoxis ar fi nici mai mult nici mai putin decit Pestera Polovragi.
De-a lungul vremii peşterile din zona de nord a Gorjului sunt mentionate intr-o multitudine de documente ca refugii împotriva năvălitorilor ori locuri unde s-ar gasi comori ori tezaure ascunse de cine stie ce haiduc ori refugiat, comori ce au suscitat atentia comunitatilor din imprejurimi si nu numai.
Primele date topografice asupra unei cavitati din Oltenia se refera la pestera Veterani. Acestea sunt de altfel considerate cele mai vechi planuri de pestera si ridicari topo si au fost efectuate in jurul anului 1692 documentele in cauza aflindu-se si astazi in Arhiva de Razboi a Marinei Austriece. Interesul pentru pestera s-ar fi datorat conform relatarilor vremii importantei ea fiind situata intr-un punct strategic aprig disputat de turci si austrieci ( Defileul Dunarii ).
In anul 1897 apare prima lucrare de specialitate din domeniul pesterilor in limba romana lucru datorat eminentului geolog G.M. Murgoci unde pe linga descrierea unor cavitatilor cunoscute pina atunci apar referiri ample la doua pesteri situate in partea de nord a Gorjului : Pestera lui Pahomie (vechea denumire a pesterii Polovragi ) si Pestera Muierilor din nordul comunei Baia de Fier. Pestera Polovragi era cunoscuta de mult timp comunitatilor din apropiere fiind masurata pe o lungime de aprox 1000m. Din anul 1974 cavitatea a intrat in atentia Cercului de Speologie Emil Racovita precum si a Grupul de Scufundari Subacvatice Subterane (GEES) din Bucuresti iar rezultatele nu au intirziat sa apara. Pestera si-a marit lungimea galeriilor fosile si active la peste 9000m fara ca cercetarile sa fie terminate . Se presupune ca in urma explorarilor speologice si subacvatice ce se preconizeaza pe viitor cavitatea sa depaseasca 10000 m.
Cifrele desi ilustreaza niste elemente statice in cercetarea pesterilor scot la lumina dupa cum se exprima un cunoscut speolog mai ales efortul uman necesar pentru explorarea si descoperirea unei noi dimensiuni si a unei noi fete a pamintului. Cifrele in opinia aceluiasi explorator al adincurilor cintaresc cunoasterea iar aceasta nu este nicidecum inutila chiar daca este a unei lumi a intunericului.
Este binecunoscut faptul că bordura sudică a masivelor gorjene Vâlcan şi Parâng este formată în majoritate din calcare carstificabile. Aici apele meteorice precum şi cele din râuri lucrând neântrerupt de milioane de ani au creat forme şi fenomene carstice de o frumuseţe şi un pitoresc aparte dintre care putem aminti Cheile Oltetului cu a lor Pestera Polovragi cea mai lunga cavitate din Oltenia si a cincea din tara, Cheile Galbenului cu Pestera Muierilor prima cavitate electrificata si amenajata pentru vizitare din tara ,Cheile Sohodolului cu a sa salba de pesteri si avene dintre care doua detin recorduri nationale in materie (cea mai inalta stalagmita si cel mai mare put vertical) , fenomene rare la nivel european (depozitele de terra-rossa si cimpurile de lapiezuri) pozitionate intre Susita verde si Sohodol , fenomene de difluenta subterana (pestera Girla Vacii din Cheile Sohodolului ) ,cavitati care pastreaza si astazi desene rupestre si urme ale locuirii de catre oameni cu foarte mult timp in urma (Pestera Muierilor ,Pestera Popii si Pestera Cioarei) ,enigme ce nici in ziua de azi n-au fost complet elucidate (Inelul de Piatra al Sohodolului) cavitatile aflate pe creasta de est a Cheilor Sohodolului ( Pestera Pirlajului si Laptelui ) si legatura lor cu Inelul de Piatra ,precum si perimetre speologice (Susita Verde si Susita Seaca ) cu o activa circulatie subterana a apei favorizata de conditiile existente in zona .
Mugurel PETRESCU (fotografii autor)
Distribuie:
