Comoara din beciul Bibliotecii Naționale
O parte importantă a moștenirii culturale a României se află de zeci de ani depozitată în condiții insalubre și se degradează pe zi ce trece, în subsolurile Bibliotecii Naționale a României.
Milioane de publicații – nimeni nu știe câte – putrezesc în subsolurile Bibliotecii Naționale a României. Acolo sunt zeci de depozite care nu s-au aflat în atenția statului român, care acum deplânge furtul obiectelor din tezaurul dacic și acuză lipsa normelor de siguranță. Protejarea acestui patrimoniu documentar nu este doar o responsabilitate a Bibliotecii, ci și a întregii societăți, întrucât pierderea acestor materiale înseamnă pierderea unei părți din identitatea și memoria colectivă a națiunii. Fără măsuri concrete, riscăm ca o parte din istoria României să se piardă definitiv.
Zeci de ani, arhiva de documente a Bibliotecii Naționale a României a zăcut în depozite insalubre, fără ca cineva să știe sau să își propună să vadă ce este acolo. În 2012, odată ce instituția s-a mutat în noul sediu, toate milioanele de pachete au fost aduse aici. A mai fost nevoie de niște ani și, poate de o întâmplare, ca lucrurile să înceapă să se schimbe. „Era așa, o mică alee. Acum, ce vedeți, este super ok. Erau, efectiv, vrafuri de publicații de 2-3 metri. Doar așa, un culoar în care te puteai șerpui prin el. Ăsta a fost dd24, primul impact. Tot ce e aici e terra incognita, adică nu știi ce găsești, de unde, din ce an sunt. Nu știi ce ai: cărți, publicații, broșuri, pliante, afișe… pentru fiecare trebuie să organizezi, cumva, un anumit proces de lucru”, explică Iulian Angheluță, de la Asociația Free Miorița.
Iulian Angheluță e cel care a demarat proiectul, a strâns bani pentru toate cele necesare, de la bandă adezivă la lăzi de transport, și a creat niște proceduri de lucru. E sprijinit de angajații Bibliotecii, dar aceștia sunt puțini și fac asta voluntar, în afara programului lor obișnuit.
Traseul cărților, din depozitele pline de praf până pe rafturi
În depozite se intră acum doar cu costume speciale, pentru că documentele sunt posibil contaminate cu mucegaiuri, ciuperci, și pline de tone de praf. Ele sunt desfăcute din pachete, sortate, desprăfuite și trimise la decontaminare. Sunt și voluntari veniți din afară, dar tot foarte puțini. Domnul Constantin, de exemplu, vine aproape zilnic să se ocupe de cărți. Aspiră volum cu volum, într-un demers care pare fără sfârșit. Dar se bucură atunci când găsește câte un exemplar rar, cărți de la 1600, de la 1700, ziare de la plecarea lui Cuza, elemente importante din istorie, volume de neînlocuit. Cu toate acestea, depozitele nu au fost o prioritate până la actuala conducere a bibliotecii. Niciunul dintre cei șapte directori anteriori nu a demarat procesul de inventariere, curățare și poate, în viitor, de redare a documentelor către public. Abia în ultimii ani lucrurile s-au schimbat.
„Anul fiscal trecut a fost primul în care am primit o sumă de bani, din partea Ministerului Culturii. Sper ca bugetul de anul acesta să mai cuprindă măcar ceva în jur de 900.000 de lei. În depozite se aflau diverse pachete, cărți, unele aranjate, inventariate, altele nu. Sunt și lucruri confiscate în timpul regimului comunist din diverse biblioteci”, a declarat Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale.
„E nevoie de bani pentru foarte multe instrumente tehnice, rafturile costă foarte mult, pentru că sunt niște rafturi care trebuie să respecte anumite standarde. Toate cărțile astea sunt duse la decontaminare, sunt selectate, dar ele trebuie, în cele din urmă, rearanjate pe rafturi. Și toate depozitele care au acum cărți numite destructurate trebuie umplute cu rafturi astfel încât să revină la starea lor normală într-o bibliotecă națională”, explică Simona Noapteș, bibliotecară.
Ar fi nevoie de 100 de ani ca să poată fi salvate toate documentele
4.430.000 de unități bibliografice, 14 depozite, peste 4800 de metri pătrați de documente au început ușor să iasă la lumină. Până acum, au fost trimise la decontaminare 12 transporturi de cărți și au fost eliberate două depozite. În ritmul acesta, ar fi nevoie de undeva la 100 de ani pentru ca toate aceste cărți și documente să poată fi expuse. Biblioteca Națională are acum sub 200 de angajați, din ce în ce mai puțini. Pentru că se pensionează, iar tinerii vin greu în sistem, sunt prost plătiți și nemotivați să participe la un demers de asemenea anvergură. Mai ales că nu există niciun model, nicio procedură, întrucât nicio altă bibliotecă națională din lume nu s-a mai aflat vreodată în această situație.
Gigi Bușe
Distribuie:
