Jubileu Transfăgărășan 50

Vineri, 20 septembrie 2024, s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului, un drum de importanță strategică care „zgârie norii” și unește Ardealul cu Muntenia de-a lungul Munților Făgăraș. Jubileul a fost marcat de militari (activi sau în rezervă și retragere, preoți, elevi, studenți și civili.

Au fost prezenți și oficiali de rang înalt de la CNAIR, Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale și alte structuri asociative. Județul Sibiu a fost reprezentat de generalul Mircea Vladu (președinte de onoare), col. rtr. Petru Bejenaru (președinte) și de alți câțiva membri ai filialei județene a Asociației Naționale de Cultul Eroilor „Regina Maria”. Pe lângă aceștia, au participat și reprezentanți ai altor asociații din Alba Iulia, Argeș, Brăila, București ș.a.m.d.

Au fost prezenți și veterani ai șantierului de pe Transfăgărășan, care au depănat amintiri emoționante din urmă cu jumătate de secol.

Evenimentul a început în punctul numit „Poarta Geniștilor”, unde pe o placă comemorativă este prezentat următorul mesaj: „În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII.” Acolo s-au făcut slujbe de pomenire și depus coroane de flori în amintirea celor care și-au jertfit viața în timpul lucrărilor dar și a celor care au părăsit ulterior această lume.

Activitatea principală s-a desfășurat pe platoul de la Bâlea Lac unde este ridicat Monumentul Constructorilor, de lângă Pârâul Caprei, pe a cărui placă comemorativă, colonelul Ion Bratu a scris următorul mesaj: „Omagiu constructorilor Transfăgărășanului: Un simțământ și-un gând ne-ndeamnă / să vă chemăm din calendare, / să vă cinstim cum cinstim sfinții / în sfânta zi de sărbătoare. VIA SACRA. Col. Ion Bratu”.

Pe un alt monument sunt trecuți și „Participanți reprezentativi la construcția, modernizarea și mentenanța Transfăgărășanului”. Aceștia sunt: „G-ral locotenent r. Vasile Șlicaru, comandantul trupelor de geniu, cu misiunea de a pune în practică proiectul, 1970-1974; G-ral de brigadă r. Ștefan Bediu, comandantul R1 Ge Rm. Vâlcea, al sectoarelor Sud și Nord, ulterior Sud, 1970-1972; G-ral de brigadă r. Nicolae Mazilu, comandantul R 52 Alba Iulia, al sectorului Nord, 1971-1974; G-ral de brigadă r. Constantin Tănase, comandantul B183 Drumuri, modernizare: 1976-1978; Colonel ing. r. Constantin Vînă, inginer-șef pe sectoarele Nord și Sud, 1970-1974; Colonel r. Toader Dodu, comandant de batalion pe sectorul Sud, 1970-1974; Colonel ing. r. Vasile Voinicu, locțiitor tehnic al comandantului, 1971-1974; Colonel r. Aurică Pârvulescu, comandant de companie drumuri/poduri, modernizare: 1975-1979; Inginer Ioan Gheorghe, șef al secției Drumuri Naționale Argeș, mentenanță: 1965-1995.” Sub numele lor este trecut următorul MESAJ PENTRU ETERNITATE: „Eroilor jertfiți pe stânci / Durând a Țării temelie, / Meșteri Manole, rugi adânci / Ați fost izvor de apă vie, / Unind pe piscuri de Carpați / Pentru vecie, frați cu frați!” lăsat de Grigore Constantinescu.

La acest jubileu, a fost dezvelită o placă memorială care marchează împlinirea a 50 de ani de la construirea Transfăgărășanului.

Veteranii care au lucrat la acest obiectiv economic al României au povestit întâmplări din acea perioadă. Un tehnician mecanic a spus că a reușit să repară excavatoarele care se defectau cu piese recuperate de soldați din carcasa unui excavator care se prăvălise în râpă și al cărui mecanic conductor reușise să se extragă din utilaj înainte ca acesta să alunece de pe stâncă. Un altul a povestit că, în calitate de bucătar, se ocupa de masa muncitorilor și îi recompensa pentru realizările lor excepționale cu gogoși. Plin de umor, a recunoscut că uneori se mai întâmpla, din cauza slabei aprovizionări, să mănânce și „răbdări prăjite”. Foarte distrat, un cameraman se întreba la final dacă veteranul va găti gogoși pentru cei aflați de față acum și peste 50 de ani. Același veteran a povestit că, pe când era detașat la șantierul Transfăgărășanului, soția lui, care era gravidă, a născut un băiat, pe care l-au botezat apoi Codruț, căci tatăl i se îndrăgostise de codrii Munților Făgăraș.

Deși la tribuna oficială s-a amintit că drumul a fost construit din ordinul „președintelui României de la acea dată”, numele lui Nicolae Ceaușescu nu a fost pomenit nici măcar o dată. În schimb, pe margini, doi cetățeni care nu erau din rândurile oficialităților au purtat pe umăr steagul de dinainte de 1989 al „Republicii Socialiste România”.

Istoricul Drumul Național Transfăgărășan, DN 7C

Drumul Național Transfăgărășan, DN 7C, o adevărată magistrală a înălțimilor, traversează cel mai înalt lanț muntos din țara noastră, Munții Făgăraș, de la barajul lacului de acumulare Vidraru până la șoseaua Sibiu – Făgăraș, pe parcursul a 90,167 kilometri. Trecerea de pe versantul sudic pe cel nordic se realizează printr-un tunel lung de 887 de metri, situat între vârfurile Capra și Paltinul, la altitudinea de 2042 metri.

Construcția începută în anul 1969 de către județele Argeș și Sibiu din necesitatea realizării unui drum de exploatare forestieră de interes local, se continuă în 1970, în conformitate cu H.C.M. nr. 1116/1970, de către Ministerul Economiei Forestiere și al Materialelor de Construcții pe versantul nordic și Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor pe versantul sudic, ca titulari de investiții, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale ca element de execuție pentru întregul traseu. Realizarea tunelului de la cota 2042 a fost încredințată Ministerului Energiei Electrice.

Coordonarea activității efectivelor de militari dislocate pe șantier a fost încredințată Comandamentului Trupelor de Geniu, al cărui comandant era generalul-locotenent dr. Vasile Șlicariu.

În perioada de început, Armata a acționat cu două detașamente de geniști din Regimentul I Geniu „Alexandru Ioan Cuza” – Râmnicu Vâlcea, comandat de către locotenent-colonelul Ștefan Bediu, având ca prim locțiitor și inginer-șef pe cpt. ing. Constantin Vână. Acestea, cu un efectiv de aproximativ 200 de militari fiecare, au atacat lucrarea din două părți: de la nord la sud, de la șoseaua Sibiu-Făgăraș, pe Valea Bâlei, către cabana Bâlea Cascadă și de la sud la nord pe marginea lacului Vidraru și Valea Caprei. Începând cu decembrie 1970, Regimentul I Geniu și-a retras efectivele în partea de „Sud”, iar partea de „Nord” a fost preluată de Regimentul 52 Geniu Alba Iulia, comandat de colonelul Nicolae Mazilu, având ca inginer-șef pe mr. ing. Florea Necula.

La începutul anului 1973 s-a executat o a doua mare manevră de forțe, în partea de „Sud” a șantierului: astfel, Regimentul I Geniu s-a retras pe valea pârâului Capra, iar pe conturul lacului Vidraru a fost constituită o nouă unitate de geniu sub comanda colonelului Gheorghe Buzatu.

Pe măsura creării fronturilor de lucru și creșterii volumului de lucrări, unitățile de geniu au fost întărite și cu militari din unități de alte arme, aceste efective schimbându-se din șase în șase luni, iar atunci când a fost nevoie de forțe sporite de geniu pentru realizarea anumitor obiective, periodic au fost trimise pe Transfăgărășan subunități constituite din alte unități de geniu.

Pentru realizarea acestei lucrări de excepție, ce rivalizează cu marile drumuri din Alpi, s-au executat circa 4 milioane metri cubi de terasament, 290 de mii de metri cubi de fundații, 598 de mii de metri pătrați de suprastructuri de macadam, 290 de mii de metri cubi de zidărie, 830 de lucrări transversale, 27 de viaducte și poduri deosebit de rezistente, s-au folosit peste 6 milioane de kilograme de explozibil, iar utilajele și mașinile au consumat mai bine de 18 milioane de motokilometri.

Inaugurarea oficială a Transfăgărășanului a avut loc la data de 20 septembrie 1974, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, președintele României la acea dată, însă lucrările au mai continuat încă câțiva ani, pentru asfaltarea sa și alte activități conexe, fiind finalizate în forma actuală abia în anul 1980. Cu acel prilej au fost decorați cu ordine și medalii 553 de ofițer, maiștri militari, subofițeri, gradați și soldați.

Contribuția hotărâtoare a Armatei la realizarea drumului a fost recunoscută și la vremea respectivă de oficialitățile de atunci. Astfel, ministrul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții afirma într-un ziar central din septembrie 1974: „Un rol de o însemnătate hotărâtoare în realizarea drumului l-au avut eroismul și spiritul de sacrificiu ale militarilor forțelor noastre armate, fără al căror sprijin nemijlocit execuția drumului nu ar fi fost posibilă. În condițiile vitrege ale unor creste și prăpăstii pe care doar caprele negre și ciutele se încumetau să le escaladeze, inginerii proiectanți și comandanții unităților militare și-au concentrat întreaga lor capacitate creatoare asupra soluțiilor constructive ale acestui drum ce depășește ca amploare inginerească tot ce s-a mai executat de sute de ani în țara noastră”. În egală măsură, trebuie remarcată contribuția de excepție a profesioniștilor civili, ingineri, proiectanți, arhitecți, maiștri și muncitori. Fără expertiza și profesionalismul acestora, o asemenea lucrare nu ar fi fost posibilă.

Proiectarea ramurii de Sud a drumului și a lucrărilor de artă pe întregul drum au fost realizate de echipele conduse de inginerii Mihai Ionescu și Teodor Guțu, coordonați de ing. Ștefan Sasu. Ramura de Nord a drumului (de la DN1 la Bâlea Lac) a fost proiectată de un colectiv condus de ing. Ioan Cazan, iar a tunelului Capra – Bâlea, de către echipa de proiectanți condusă de ing. Iosif Kaitar.

Șefi ai șantierelor civile au fost ing. Dumitru Ducaru la „Nord” și ing. Alexandru Teodorescu la „Sud”, se arată într-un pliant informativ realizat de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă sau Retragere din Arma Geniu „General Constantin N. Hârjeu”.

Col. Ge. (rtr.) Gigi Bușe Fotografiile sunt surprinse de Vlad Pârău

Distribuie: