12 Februarie 1864: Organizarea Armatei în România de către Alexandru Ioan Cuza
Reformele militare ale lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) au transformat armata într-un pilon de modernizare, consolidând legătura dintre stat și cetățeni prin conscripție și unitate națională. Instituind trupe permanente și rezerve, armata a funcționat ca o școală de disciplină și educație civică, formând cetățeni responsabili. Aceasta a întărit prestigiul României moderne în Europa.
Capitolul I – Adoptarea Legii și Proiectul Organizării Armatei Române
La data de 12 februarie 1864 – La inițiativa lui Alexandru Ioan Cuza, în Parlamentul Țării Românești se votează proiectul de lege pentru organizarea armatei în România. Această lege constituia nucleul primului sistem de apărare al României după Unirea din anul 1859 și prevedea ca armata să aibă în componență trupe permanente cu rezerve formate din grăniceri și dorobanți, ce puteau fi mobilizate în situații excepționale. După adoptarea acestei legi, efectivele armatei au fost treptat mărite, astfel că dacă în momentul Unirii efectivele celor două armate erau de aproximativ 10.000 de soldați și ofițeri cărora li se adăugau 3.000 de ostași din formațiunile teritoriale nepermanente. În anul 1865 armata permanentă a ajuns la un efectiv de peste 20.000 de combatanți cărora li se alăturau alți 24.000 de oameni cât numărau trupele teritoriale nepermanente. Această creștere s-a datorat noilor modalități de recrutare și înființării de noi unități și subunități de diferite arme și potrivit legii votate la data de 12 februarie 1864, recrutarea se făcea prin conscripție publică, înrolări de bună voie și reangajări. Prin adoptarea Legii Organizării Armatei, statul român a făcut un pas decisiv în direcția consolidării autorității sale și a apărării naționale. Armata a devenit o instituție unitară, bazată pe reguli clare de recrutare și organizare, capabilă să răspundă provocărilor interne și externe ale unui stat aflat în plină construcție.
Capitolul II – Organizarea Trupelor și Modernizarea Armatei ️
Așadar, odată cu adoptarea acestei legi, s-a trecut la organizarea jandarmeriei, a trupelor de administrație, a intendenței și serviciului sanitar militar în fruntea căruia a fost numit dr. Carol Davila. În cadrul Ministerului de Război, au fost create comitete și consilii de avizare militară precum Consiliul Tehnic, Consiliul de Instrucțiune al Armatei, Comitetul Financiar, Consiliul de Administrație al Armatei și altele. Astfel, cea mai mare parte a armamentului modern cu care a fost dotată armata română în această perioadă s-a achiziționat din Franța, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aflându-se în foarte bune relații cu Napoleon al III-lea, iar misiunile militare franceze au contribuit la perfecționarea organizatorică a armatei române și la însușirea mânuirii de către militari a noului armament intrat în dotarea armatei române. Alexandru Ioan Cuza a trimis mai mulți ofițeri la studii în Franța, Italia sau Anglia, iar la manevrele armatei române au început să asiste foarte mulți ofițeri din mari armate europene, fapt ce a contribuit și mai mult la prestigiul armatei române. De asemenea, reorganizarea structurilor militare, modernizarea armamentului și formarea profesională a cadrelor au ridicat armata română la nivelul armatelor europene ale vremii. Așadar, prin aceste reforme ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza, armata a căpătat nu doar forță militară, ci și prestigiu internațional, devenind un pilon esențial al modernizării statului român.
Capitolul III – Reformele lui Alexandru Ioan Cuza în Societatea Românească
Reformele lui Alexandru Ioan Cuza nu au influențat doar structura și pregătirea armatei române, ci și relația acesteia cu societatea românească. Trupele permanente și rezervele au creat o legătură directă între cetățeni și apărarea națională, iar serviciul militar a devenit o școală de disciplină și educație civică. Introducerea conscripției și a înrolărilor voluntare a făcut ca armata română să fie accesibilă tuturor categoriilor sociale, contribuind la coeziunea națională și la afirmarea unui sentiment de apartenență la statul român. Serviciul militar a format tinerii în spirit de camaraderie, responsabilitate și respect pentru ierarhie, pregătindu-i să fie cetățeni conștienți de drepturile și obligațiile lor față de țară. De asemenea, armata a jucat un rol important în consolidarea prestigiului statului român, arătând Europei că România era o țară modernă, organizată și capabilă să-și apere independența. Prin toate aceste măsuri, armata română a devenit nu doar un instrument de apărare, ci și un factor de modernizare socială și culturală, contribuind la dezvoltarea unui sentiment puternic de unitate națională și pregătind România pentru provocările politice și militare ale sfârșitului de secol al XIX-lea. Armata română a devenit un factor de unitate națională și educație civică. Prin rolul său, armata a întărit legătura dintre stat și cetățeni. Astfel, a contribuit direct la consolidarea României moderne.
Col. (rtr.) Gigi BUȘE
Distribuie:
