Prea multe accidente montane datorate necunoasterii ori ignorantei. Învătati să vă feriti de capcanele muntelui
Doritorii de sporturi montane ori simple drumetii in perimetrul turistic gorjean au la dispozitie o multitudine de oferte sau oportunitati de petrecere chiar a citorva ore ori a unui sejur in peisajul montan de exceptie al Gorjului .
Astfel iubitorii turismului si nu numai pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare , 4 zone speologice unde pot vizita si de ce nu explora pesteri si avene ori parcurge canioane , 3 perimetre de alpinism si escalada cu trasee omologate , zone amenajate pentru activitati de zbor cu parapanta ori deltaplanul ,trasee de mountain bike sau 4×4 si nu in ultimul rind 2 trasee de coborire pe ape repezi.
Zona muntilor Vîlcan cuprinde 10 trasee turistice montane si unul de creasta , doua zone de interes agroturistic si etnofolcloric precum si o zona de alpinism si escalada omologata (Cheile Sohodolului) unde cu citiva ani in urma s-a disputat chiar o etapa din Campionatul National de Escalada si Alpinism .
Perimetrul Cerna-Mehedinti –Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creasta si doua zone de interes ecoturistic ( Pades-Valea Mare si Cerna Sat- Izvoarele Cernei.
Masivul Paring are in compunere 10 trasee montane pedestre si 1 de creasta , 4 zone de interes agro si ecoturistic ( Lainici,Rinca,Baia de Fier si Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate si una de schi (Rinca).
Pentru cei interesati Gorjul dispune de un numar impresionant de pesteri si avene ce sunt grupate in mai multe perimetre speologice ( Polovragi,Baia de Fier, Lainici , Sohodol, Susita Verde si Susita Seaca, Pocruia,Closani si Motru Sec ). O parte din cele peste 2000 cavitati contin forme si fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul .
Gorjul detine la acest capitol chiar doua superlative nationale( cel mai adinc put subteran si cea mai mare stalagmita la doua cavitati localizate in masivul Plesa Sohodolului) precum si fenomene foarte rare chiar la nivel european (cimpurile de lapiezuri dintre Susita Seaca si Sohodol, depozitele de terra-rossa si de ce nu Inelul de Piatra de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune ca a fost vechiul curs al riului Sohodol de acum citeva milioane de ani cind apa nu incepuse eroziunea calcarelor a ceea ce astazi numim Cheile Sohodolului) 
Iata asadar o bogata oferta pentru cei indragostiti de munte, alpinism,escalada speologie si de ce nu canyoning,rafting si fotografie montana ori speologica.
Totusi inainte de a se avinta in practicarea sporturilor montane fie ca montaniard sau speolog cu experienti fie ca invatacel trebuie sa cunoastem citeva lucruri despre riscurile ce pot apare la tot pasul ignorarea acestora nefiind nicidecum o solutie de luat in seama .
Citeva păreri sau haideti să le zicem invataminte decantate din experienta ghizilor montani ori de speologie profesionisti, montaniarzi cu mare experienta in sporturile montane de vara si iarna ori schiori experimentati ar putea fi luate in seama cu precizarea ca aplicarea corecta a acestora in teren ar putea salva o viata sau mai multe.
Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activitati extreme. In cursul practicarii acestora doza de pericol poate fi mai mare sau mai mica in functie de activitatea desfasurata. Prin cunostiinte si pregatire participantii cauta sa reduca aceasta doza la un nivel cit mai mic.
Aici se situează activitătile umane caracterizate prin pericole obiective:escaladele la care predomina de la inceput conditiile meteo proaste , escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus , acolo unde ambitia si teribilismul fac ca limita posibilitatilor proprii sa fie uitate si in fine mersul solidar pe munte.
In functie de provenienta lor se pot defini doua categorii de pericole: subiective si obiective amindouă aproape la fel de importante.
Totusi la ora actuala se considera ca pericolele subiective fac cele mai multe victime in munti. Acest fel de pericole au geneza insusi in subiect in cazul nostru practicantul unui sport montan si depind in cea mai mare masura de intelectul sau.Un loc important il ocupa ignoranta insotita de neglijenta si delasare .
.Inainte de a face primul pas in practicarea sporturilor montane este neaparat nevoie sa cunoastem bine terenul de joc, muntele in cazul nostru sub toate aspectele sale,sa tinem cont de regulile “jocului” si sa invatam din experienta altora.
Daca este posibil trebuie urmate cursuri de specialitate sub supravegherea unor instructori calificati.
Experienta se cistiga parcurgind la inceput trasee usoare necesare formarii deprinderilor de a invinge greutatile, la inceput mai mici iar cu timpul mai mari si mai complexe. Nu trebuie sa ne hazardam de la inceput pe trasee lungi , dificile si pe vreme nefavorabila.
Toate sporturile legate de munte necesita o buna conditie fizica iar aceasta se obtine prin antrenament pe “terenul de joc” adica muntele in cazul nostru.
O sursa importanta de pericole o constituie oboseala ce conduce la slabirea rezistentei fizice si atentiei cu neglijarea regulilor muntelui.In acest sens se poate aminti alimentatia corespunzatoare pe munte si trebuie acceptata ideea ca nu trebuie sa se ajunga pina la epuizarea totala a resurselor fizice ci alimentatia sa se faca rational pentru a se complecta caloriile consumate prin efort.
Principalele aptitudini si calitati pentru practicantii de sporturi montane sunt fie inascute, fie dobindite prin scoala si educatie.
Pericolele obiective isi au natura in ”obiect” deci in natura inconjuratoare.O mare atentie trebuie acordata banalului mers mai ales pe portiuni de iarba ce alterneaza cu trepte stincoase verticale. Adesea un traseu montan pare la prima vedere foarte simplu dar in realitate el este extrem de periculos prin iarba uda,portiuni de muschi umed si chiar pasaje de stinca inierbata.
Nu mai putin periculoasa este stinca friabila,degradata de actiunea agentilor externi.Vizibil sau mai putin vizibil orice stinca sufera de pe urma factorilor externi si acest lucru trebuie verificat de fiecare data cind avem de-a face cu portiuni de stinca friabila.
De asemenea trebuie evitata dislocarea de pietre care pot constitui adevarate proiectile pentru cei aflati mai jos. Portiunile de stinca friabila se pot recunoaste usor dupa conurile de grohotis aflate la baza lor.
Alt pericol il reprezinta inghetul si dezghetul succesiv care in munti nostrii se produce de regula la sfirsitul iernii.Aceste fenomene ca si ploile torentiale pot provoca caderi de pietre izolate sau in avalanse pina la dislocarea de lespezi intregi
Pentru parcurgerea unui traseu de escalada un bun indiciu il poate constitui stratificarea stincii care poate fi inclinata in jos ca tiglele de pe casa sau in sus ca o adevarata scara naturala.
Stinca uda si in special cea acoperita de mizga este cu mult mai alunecoasa decit cea uscata astfel ca anumite pasaje care pe vreme buna se trec usor in stare uda devin de netrecut.
Mugurel PETRESCU. fotografii autor
Distribuie:
