Renașterea Cazinoului din Constanța
Datorită lucrărilor finanțate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, prin Compania Națională de Investiții, cazinoul Constanța va fi redeschis în curând. După o îndelungată perioadă în care construcția a fost practic abandonată, refacerea sa, începută în 2020, a ajuns la final, iar pe data de 26 martie 2025 urmează să fie predat Primăriei Constanța.
Indiferent de destinația care i-a fost dată de-a lungul timpului – a fost și cazinou, restaurant sau chiar spital – frumosul edificiu de la malul Mării Negre a rămas unul dintre reperele esențiale ale Constanței dar și ale României.
Unul dintre cele mai pregnante simboluri ale României, Cazinoul de pe faleza anticului Tomis a fost ridicat între 1904 și 1910 la inițiativa regelui Carol I, după planurile arhitectului român Daniel Renard, născut în comuna Dragomirești, județul Dâmbovița într-o familie în care mama era româncă, iar tatăl, elvețian. Cum Daniel își făcuse studiile la Paris, proiectul său a fost puternic influențat de stilul Art-Nouveau, stil apărut exact în perioada devenirii sale ca arhitect.
În 1910, la inaugurarea Cazinoului de la Constanța, pasiunile stârnite au fost asemănătoare. Presa locală scria că edificiul este o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane”, iar primarul, deși putea „să zădărnicească și să împiedice monstruozitatea”, nu făcuse nimic. Cazinoul mai era categorisit și ca „monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”, iar astăzi mult-apreciatul stil Art-Nouveau era descris atunci drept o „complectă asimetrie și un amestec babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride”. În aceeași linie, au fost voci care reclamau că emblema orașului Constanța seamănă cu un dric dacă e privită de sus, iar ferestrele aduc aminte de un mormânt. Arhitecții le-au atras atenția acestora că este firesc, având în vedere că dricurile au și ele elemente art-nouveau și contaminarea este firească și în artele funerare, dată fiind amploarea rar întâlnită în istorie pe care a avut-o acest curent.
Cu toate controversele, Cazinoul a fost inaugurat la 15 august 1910, în prezența Principelui Ferdinand, iar până în 1912, când s-au făcut ultimele retușuri, mai multe orchestre românești și străine își oferiseră, deja, serviciile. Lucrările costaseră 1.300.000 de lei (251.000 de dolari la acea vreme), adică 8.785.000 de dolari, astăzi.
Mai puțin cunoscut este faptul că, el a fost construit pe o bucată de pământ care se afla inițial sub apele mării. Practic, toată faleza atât de iubită a Constanței a fost amenajată pentru Cazinou, tot în jurul anului 1910, prin lucrări de amploare care au implicat înălțarea terenului. Aleea cu porticuri care înconjoară și acum Cazinoul susține conceptul inițial al arhitectului de a păstra elementele de volumetrie. Astfel este asigurată corespondența firească între funcțiunile interioarelor și aspectul exterior. Au fost folosite detaliile decorative inspirate de plante, fauna marină (delfini, pești, scoici) sau obiecte marinărești (catarge, instrumente de navigație, porțiuni din corăbii).
De la inaugurare, de administrarea Cazinoului s-a ocupat baronul Edgar de Marcay. Acesta era proprietarul „Societății Marilor Stabilimente”. În 1912, el a solicitat primăriei și construcția unui pavilion restaurant în fața cazinoului. Astăzi, această construcție găzduiește Acvariul din Constanța, un alt reper al întregului ansamblu faleză – Cazinou.
Un Cazinou precum o scoică
Dincolo de utilitatea sa, Cazinoul din Constanța reprezintă o simbioză între două proiecte reprezentative. Subsolul, construit din beton armat cu configurație specială, prevăzut cu un sistem de ventilație ingenios a fost realizat chiar de celebrul Anghel Saligny. La construcția Cazinoului, pentru a mări rezistența, Saligny a implementat sistemul de spații boltite și arcade, peste care a fost aplicat planșeul. La rândul său, arhitectul Daniel Renard, a mizat vizual pe un stil eclectic, cu cele patru fațade complet diferite, ceea ce surprinde, dar și ajută la fixarea mai bună în memorie. Oricum, cele mai ample elemente reprezentative sunt ferestrele mari, în formă de scoică.
De-a lungul timpului, Cazinoul din Constanța a devenit și a rămas unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale orașului de la malul mării, chiar dacă în ultimul deceniu, clădirea a fost lăsată în paragină, iar pentru a se evita accidentările, accesul în interior a fost interzis. Din frumoasa clădire nu mai rămăsese decât… o istorie romantică și ceea ce se mai găsește, după o vreme, pe malul mării, dintr-o scoică: Doar cochilia… Acum, arată ca o „perlă”!
Gigi Bușe
Distribuie:
