The Guardian: Alegerile germane zguduite de violență și interferența SUA

Extremiștii au ajuns pe locul doi după ce au mutat dezbaterea pe imigrație și criminalitate și au câștigat sprijinul lui Musk și Vance,

În campania electorală tumultoasă din Germania, care a fost zguduită de intervenția uluitoare a SUA, de o serie de atacuri violente și de temeri rare pentru stabilitatea politică a țării, toți ochii au fost ațintiți asupra partidului cel mai probabil să termine pe locul doi.

Când praful se va așeza după votul de duminică și liderul opoziției conservatoare Friedrich Merz este ales cancelar, cu excepția altor surprize, cursa din 2025 va fi amintită ca momentul în care Alternative für Deutschland de extremă-dreapta, care votează în mod constant pe locul doi, a trecut de la un spectacol lateral în centrul scenei.

Ceea ce a început ca un partid al profesorilor care se opunea pachetelor de salvare din zona euro s-a transformat în doar 12 ani într-o forță din ce în ce mai radicală, hrănindu-se cu sentimentul anti-migranți și încorporând neo-naziști în rândurile sale.

„În ultimul deceniu, statul a încălcat legea și ordinea”, a declarat săptămâna aceasta prima candidată la cancelar al AfD, Alice Weidel , referindu-se la fluxul de noi sosiți la graniță.

Revenind la partidul lui Merz și la liderul său de multă vreme, ea a adăugat: „A început cu CDU și Angela Merkel și continuă sub actualul guvern și oricine subliniază acest lucru este alungat în colțul „dreapta”.

Germania și-a construit identitatea postbelică – cu ajutorul fundamental al americanilor – în jurul împiedicării unor partide precum AfD să câștige puterea.

Dar voturile de încredere de nivel înalt ale magnatului Tesla Elon Musk și ale vicepreședintelui american JD Vance, care s-au întâlnit săptămâna trecută cu liderul AfD la München, nu au făcut decât să întărească impresia că vântul este în spatele partidului.

Chiar dacă celelalte părți resping orice cooperare cu AfD, care este supravegheată de autoritățile de securitate pentru suspiciuni de extremism, aceasta a reușit să schimbe dezbaterea pentru a se concentra asupra punctelor sale centrale de discuție.

Analiza Die Zeit a arătat că partidele aflate adânc în spectrul de stânga au adoptat retorica AfD , în special în ceea ce privește criminalitatea și imigrația, permițând ca subiectele să domine campania în detrimentul economiei instabile, a crizei climatice și a amenințărilor la adresa securității europene.

Alegătorii AfD care vorbesc cu The Guardian în timpul campaniei electorale sunt umbriți de demonstrațiile în masă pro-democrație care s-au ridicat împotriva partidului. „Noi nu suntem naziști” este o protestă auzită de nenumărate ori în cetățile de extremă dreapta.

Cancelarul SDP Olaf Scholz, la stânga, și rivalul său din Uniunea Creștin Democrată, Friedrich Merz, la o dezbatere electorală TV la Berlin.

Dar limbajul care în urmă cu doar un an era considerat anatemă, precum apelurile la „remigrare” sau deportările în masă a străinilor și cetățenilor considerați a fi neasimilați, sunt acum obișnuite printre susținătorii și liderii AfD.

Călând un val de impuls populist-nativist care a cuprins țări, inclusiv Italia, Țările de Jos, Suedia, Austria și Finlanda, AfD pare gata să capteze unul istoric din cinci voturi pe măsură ce se extinde din inima sa din estul fostului comunist, adânc în centura de rugină vestică.

Lăudatul „firewall” – o regulă nescrisă printre partidele principale care interzice cooperarea cu extrema dreaptă – va ține aproape sigur AfD în afara puterii.

„Aș vinde sufletul CDU dacă aș merge pe o astfel de cale”, a insistat liderul Merz într-o dezbatere televizată săptămâna aceasta, referindu-se la orice alianță între creștin-democrații de centru-dreapta ai săi și AfD.

Dar se așteaptă ca AfD să aibă suficientă influență ca cel mai mare partid de opoziție pentru a complica construirea coaliției și a obstrucționa guvernul pe mai multe fronturi, inclusiv puterea pungii.

Cancelarul Olaf Scholz, ai cărui social-democrați candidează pe locul trei în sondaje, le-a cerut alegătorilor să întoarcă spatele AfD, salutând „buna tradiție” a Germaniei încă din epoca nazistă de a respinge extrema dreaptă.

Weidel, a cărui includere în scena de dezbatere în prime-time a fost văzută ca un triumf al normalizării, a numit comparația „scandaloasă”, adăugând: „Poți să mă insulti aici în seara asta cât de mult vrei. Insulți milioane de alegători.”

Extrema dreaptă a întârziat relativ încet în Germania. Acest lucru a fost adesea atribuit lecțiilor trase din ororile perioadei naziste, care au fost integrate în Legea fundamentală a țării și transmise generațiilor de copii în cei 80 de ani de la cel de-al doilea război mondial.

Musk, totuși, a susținut încercările AfD de a absolvi Germania de responsabilitatea de durată pentru Holocaust, condamnând „prea mare concentrare asupra vinovăției din trecut”.

Analiștii văd punctul de cotitură în sprijinirea AfD în afluxul de refugiați din 2015, care sub conducerea cancelarului de atunci Merkel a văzut aproximativ 1,3 milioane de oameni sosind în Germania după ce au fugit de război și opresiunea în țări precum Siria și Afganistan.

Problema migrației a ajuns la apogeu în campania restrânsă – alegerile au fost anticipate la șapte luni după prăbușirea guvernului condus de centru-stânga lui Scholz în noiembrie, pe fondul unei serii de atacuri mortale puse pe seama solicitanților de azil.

În ciuda angajamentului său de „paravan de protecție”, Merz a acceptat sprijinul AfD în parlament pentru propunerile dure de frontieră, despre care el a spus că sunt „esențiale”, după o serie de înjunghiere care vizează copiii mici și o mașină care a lovit o piață de Crăciun plină de viață.

Decizia lui Merz a fost văzută pe scară largă ca o încălcare a unui tabu și el nu a reușit să recupereze voturile din partea AfD pentru blocul său conservator, care a rămas blocat la 30%, în ciuda impopularității istorice a guvernului lui Scholz.

AfD „par a fi principalii câștigători din starea de spirit dominantă a pesimismului din societatea germană, pe fundalul unei perspective economice foarte sumbre”, a spus James Conran de la școala de guvernare Blavatnik a Universității Oxford. „Marea întrebare este cât de departe la dreapta este pe cale să se miște țara.”

Weidel, care are doi fii cu partenerul ei de același sex, s-a bucurat de atenția Washingtonului lui Trump, Vance denunțând firewall-ul drept „nedemocratic”, iar Musk denigrându-și în mod repetat adversarii . Încercarea AfD de a lega armele cu Casa Albă s-ar putea însă contracoace.

„Trump nu este popular în Germania – chiar și mulți susținători AfD nu-l plac”, a spus Kai Arzheimer, politolog la Universitatea din Mainz.

Dar analiștii spun că partidele principale mai au doar câțiva ani pentru a demonstra că pot aborda preocupările fundamentale ale alegătorilor sau riscă ca extrema dreaptă să iasă în frunte.

Partidele centriste „vreau să rămână la putere chiar dacă au dus țara într-un zid”, a spus directorul de vânzări Mario Krause, 54 de ani, un susținător AfD în orașul Schkeuditz din est.

„Suntem clasa de mijloc, suntem cetățeni complet normali și dorim o schimbare drastică. Poate că de data aceasta nu funcționează, dar mă simt bine în privința alegerilor de după”, a publicat The Guardian.

Ionel CILICA-DIACONU