De când se sărbătorește Ziua Armatei Române?
Din 1830, anul înființării Armatei Române moderne, și până în anul 1951 în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Ziua Forțelor Armate Române a fost sărbătorită pentru prima data pe 2 octombrie 1951, iar din anul 1959, prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, a fost stabilită ca zi aniversară ziua de 25 octombrie.
Aflată în centrul atenției publice, mai ales după Războiul de Independență (1877-1878), Armata Română a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită Ziua Eroilor după Primul Război Mondial, și la cele dedicate Zilei Naționale. Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește armata și pe cei care au fost în slujba ei.
După 23 august 1944, România a avut o contribuție substanțială la eforturile de război ale Națiunilor Unite. Armata Română trebuia să contribuie la efortul de război al aliaților cu peste 12 divizii de infanterie, conform articolului 1 al Convenției de Armistițiu (semnată la 12/13 septembrie 1944), dar aceste forțe au crescut constant în pofida dificultăților întâmpinate în cooperarea militară româno-sovietică. Ofensiva pentru eliberarea părții de nord-vest a României, începută la 9 octombrie 1944, a fost inclusă în operațiunea ofensivă „Debrețin”, planificată și condusă de Înaltul Comandament Sovietic, obiectivele acesteia fiind atinse în data de 25 octombrie 1944 când au fost eliberate localitățile Carei și Satu Mare. Semnificația victoriei este dată de eliberarea teritoriului național ocupat temporar în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Deși victorioși pe câmpul de luptă, ostașii Armatei Române aveau să suporte consecințele unui proces de transformare bazat pe realitățile postbelice. Supraviețuitorii au fost mult timp ostracizați și marginalizați, în mod deosebit cei situați in afara granițelor României, pentru vina de a fi luptat pentru apărarea teritoriului național. Astfel, la 25 octombrie, România sărbătorește Ziua Armatei ca simbol al păstrării independenței și suveranității naționale. Momentul este unul de evocare a faptelor de arme ale înaintașilor în locuri precum Posada, Rovine, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Plevna, Smârdan, Mărăști, Mărășești sau Oituz. România a avut o contribuție substanțială la eforturile de război ale Națiunilor Unite.
După 23 august 1944, Armata Română a alungat trupele germane de pe teritoriile controlate de statul român, ducând lupte în care au căzut 5.048 soldați inamici și au fost luați 56.455 de prizonieri. A fost realizată apărarea strategică a granițelor și a liniei de demarcație româno-ungare din Crișana și Platoul Transilvaniei, impuse prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Sub acoperirea strategică a românilor, trupele sovietice au parcurs aproximativ 1.000 de kilometri într-un timp foarte scurt și, fără să întâmpine rezistența, au trecut prin strâmtorile din Carpații Occidentali și Meridionali, în zona Banatului.
Conform articolului 1 din Convenția de Armistițiu (semnată în 12/13 septembrie 1944), România urma să contribuie la efortul de război al aliaților cu peste 12 divizii de infanterie, dar aceste forțe au crescut constant în număr, în pofida dificultăților întâmpinate în cooperarea militară româno-sovietică. După alungarea trupelor germane de pe teritoriul românesc, Armatele a 1-a și a 4-a au fost angajate în luptele de pe marele front constituit la nord de Carpații Occidentali și la vest de Carpații Meridionali, ajungând la aproape 350 de kilometri în adâncimea aliniamentului de luptă germano-ungar. Oprind înaintarea și respingând inamicul în afara arcului carpatic, pe direcția Brașov, Cluj, Carei, au sprijinit ofensiva armatei sovietice din Carpații Răsăriteni pe direcția Târgu-Mureș, Dej, Satu Mare. Prin operațiunea „Debrețin” trebuiau eliberate regiunile din estul Ungariei, până la râul Tisa. Acțiunile ofensive s-au desfășurat în trei etape. Prima etapa a durat din 9 până în 13 octombrie 1944, când trupele românești au rupt apărarea inamică de pe linia de contact, au avansat pe valea Someșului Mic și au cucerit înălțimile de la vest de râu. Marile unități române au continuat ofensiva împreună cu Corpul Sovietic de Armată 104, ajutând astfel la eliberarea orașului Cluj.
În a doua etapă, între 14 și 20 octombrie, rezistența inamică a fost zdrobită în Munții Făget și Meseș. Obiectivul ofensivei a fost atins în etapa a treia, între 21 și 25 octombrie, când forțele inamice au fost alungate din orașele Carei și Satu Mare, dincolo de granița româno-ungară, pe 25 octombrie 1944. Pentru a treia etapă, comandantul Armatei a 4-a, generalul Gheorghe Avramescu, a hotărât să îndrepte eforturile cu prioritate pentru eliberarea orașului Carei și cu o parte din forțe să elibereze orașul Satu Mare. Misiunea trupelor române a fost extrem de grea deoarece inamicul se afla în avantaj, el structurându-și limita dinaintea apărării pe puncte de sprijin și noduri de apărare în special în orașe. Pentru eliberarea orașului Carei a fost concepută o mare manevră de învăluire, cu patru divizii din Corpul 6 Armată, care urma să nimicească inamicul din zona orașului, în timp ce Corpul 2 Armată împreună cu Divizia 11 Infanterie aveau să atace de la sud rezistența inamicului din Satu Mare. Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie, iar în dimineața zilei de 25 octombrie a fost eliberat ultimul oraș românesc de la granița de vest. Militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei, angajându-se în lupte de stradă. Toate încercările naziștilor și hortyștilor de a evacua armamentul, muniție și depozitele de alimente și echipamente din oraș au fost zădărnicite. Ostașii români înaintau pe străzile slab luminate, prin curți și parcuri. La ivirea zorilor, orașul Carei – ultima localitate importantă de la granița de Vest a țării, își recăpătaseră liniștea.
Victoria asupra trupelor germane și ungare a fost câștigată de 525.702 soldați români, începând cu 23 august 1944. Din aceștia, 58.330 au fost declarați morți, răniți sau dispăruți în luptă. Numărul total al pierderilor inamicului s-a ridicat la peste 72.937 de militari.
Ziua Forțelor Armate Române a fost sărbătorită pe 2 octombrie în primii ani după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Din anul 1959, prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, data de 25 octombrie a fost stabilită ca ziua în care se aniversează eliberarea definitivă a teritoriului național temporar ocupat în urma Dictatului de la Viena. Cele consemnate mai sus evidențiază faptul că Ziua Armatei este legată efectiv și afectiv de Transilvania, leagănul genezei și evoluției istorice a poporului român, de obiectivele și sentimentele Armatei Române, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naționale: unitate, independență, suveranitate și integritate teritorială.
Astăzi, 25 octombrie 2024, la 80 de ani de la eliberarea ultimului oraș românesc de la granița de vest a țării, să urăm „LA MULTI ANI” tuturor militarilor români activi, în rezervă și în retragere fără a uita să ne plecăm o clipă fruntea cu pioșenie în memoria celor plecați dintre noi și în mod special celor care au participat la acele lupte de eliberare a României.
Col. (rtr.) Gigi Bușe
Distribuie:
