Schimbarea la Față a Domnului singura zi din Postul Sfintei Mării cu dezlegare la pește – istoric și semnificații

În fiecare an, pe 6 august, creștinii ortodocși prăznuiesc Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, cunoscută în popor și sub denumirea de Probojenia. Această denumire provine din limba slavonă și înseamnă „transformare” sau „schimbare”.

Conform tradiției Bisericii noastre, minunea Schimbării la Faţă a Domnului s-a săvârșit cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale, în anul 33, când i-a luat cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan și au urcat împreună pe Muntele Taborului:

„S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit față Lui că soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe că lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: «Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una». Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L». Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte” (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).

Scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pentru ca ei să nu fie deznădăjduiți în urma evenimentelor care aveau să se întâmple în zilele următoare, după cum arată IPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie:

„În troparele Bisericii se vădeşte acest adevăr. Într-unul dintre ele psalmodiem: «Mai înainte de cinstita Crucea Ta şi de Patimă, luând pe cei mai aleşi dintre sfinţiţii ucenici, Stăpâne, în Muntele Taborului Te-ai suit…». Şi în Condacul praznicului se spune: «Dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască Patima cea de bunăvoie şi lumii să propovăduiască că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui». Sărbătorirea pe data de 6 august nu este întâmplătoare, pentru că precedă cu 40 de zile sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca Vinerea Mare”.

Conform unor date bisericești, se spune că această sărbătoare este mai nouă decât celelalte praznice împărăteşti. Se pare că, la început, în ziua de 6 august se făcea aniversarea anuală a sfinţirii bisericii zidite în sec. IV de Sfânta Elena pe muntele Taborului, în locul în care Domnul S-a schimbat la Faţă.

 Schimbarea la Față, mărturia divinității lui Hristos

În tradiția creștină, sărbătoarea din 6 august este considerată o mărturie a naturii dumnezeiești a lui Hristos și o prevestire a Învierii.

Potrivit Evangheliilor, Iisus Hristos a urcat pe Muntele Tabor din Galileea, împreună cu apostolii Petru, Iacov și Ioan. În timp ce se ruga, „chipul său s-a schimbat și a strălucit ca soarele, iar veșmintele lui s-au făcut albe ca lumina”. Apostolii i-au văzut alături de el pe prorocii Moise și Ilie, iar un glas din nor a spus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit! De El să ascultați!” Singura dezlegare la pește din post

Pentru că marea sărbătoare este celebrată în timpul Postului Adormirii Maicii Domnului, cunoscut și ca Postul Sfintei Mării, aceasta este și singura zi din post în care credincioșii au dezlegare la pește. Vinul și untdelemnul sunt însă permise în toate sâmbetele și duminicile din timpul postului, potrivit rânduielilor bisericești.

Postul Adormirii Maicii Domnului a început pe 31 iulie și se încheie pe 14 august, în ajunul marelui praznic din 15 august. Deși este mai scurt decât celelalte mari posturi de peste an, este considerat mai aspru decât postul Crăciunului și postul Sfinților Apostoli, fiind depășit ca rigoare doar de postul Paștelui.

Prin comparație, în postul Paștelui credincioșii au două zile cu dezlegare la pește, de Buna Vestire și de Florii, în timp ce în postul Crăciunului numărul acestora este mai mare.

Dezlegarea la pește, explicată de un teolog

Dezlegarea la pește nu înseamnă întreruperea postului. Potrivit preotului Ioan Valentin Istrati, doctor în Teologie și lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Ovidius” din Constanța, „zilele de post cu dezlegare la pește nu sunt nicidecum zile de încălcare a postului, ci zile de post cu mângâiere”.

Credincioșii continuă să respecte postul, însă rânduiala bisericească le permite consumul de pește, alături de untdelemn și vin, cu prilejul unor mari sărbători religioase.

În învățătura Bisericii Ortodoxe, postul nu se rezumă la restricțiile alimentare, ci presupune și rugăciune, spovedanie, împărtășanie, iertare și fapte de milostenie. De asemenea, credincioșii sunt chemați să lase deoparte conflictele și excesele și să acorde mai mult timp vieții spirituale.

De ce dezlegare la pește?

Peștele ocupă un loc aparte în tradiția creștină încă din primele veacuri. În limba greacă, cuvântul „Ichthys” („pește”) era folosit de primii creștini drept mărturisire a credinței și semn de recunoaștere între ei, în perioada persecuțiilor. Fiecare literă a cuvântului „Ichthys” reprezintă inițiala fiecăruia dintre cuvintele expresiei „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul”, a explicat teologul Ioan Valentin Istrati.

De pește și de pescari se leagă numeroase episoade din Evanghelii. O parte dintre apostoli au fost pescari, iar Iisus Hristos le-a spus că îi va face „pescari de oameni”, referindu-se la misiunea lor de a răspândi credința.

Dincolo de semnificația religioasă, peștele este o sursă valoroasă de proteine într-o perioadă în care alimentația de post exclude carnea. În plus, este bogat în acizi grași Omega-3, vitamina D și vitamina B12, precum și în minerale precum iodul și seleniul.

Ionel CILICA-DIACONU

Distribuie: