Presa, pilon esențial al drepturilor câștigate în decembrie 1989
În cei 35 de ani de libertate a presei, jurnaliștii români au depus eforturi extraordinare pentru a apăra și consolida democrația. Prin curajul și determinarea lor, au înfruntat provocări și sacrificii, presa devenind un pilon esențial al drepturilor câștigate în decembrie 1989, în special al dreptului la libera exprimare.
„Iată de ce acum, în pragul sărbătorilor de Crăciun și al unui Nou An, vă transmit cele mai calde urări de sănătate și să aveți parte de multe împliniri, dar mai ales de putere, pentru a rămâne la fel de combativi în protejarea valorilor democratice. Totodată, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, care, după recenta Adunare Generală, pășește într-o nouă etapă, îi doresc să își întărească statutul de reper pentru societate și breaslă. Îi asigurăm pe toți colegii din țară și de peste hotare de aprecierea și sprijinul nostru pentru munca lor dedicată adevărului. Sărbători fericite și un An Nou plin de succes!”, a scris domnul Claudius Dociu, vicepreședinte al UZPR.
„La ora 14:45, în 22 Decembrie 1989, când am semnat „bun de tipar” (BT) pentru pornirea rotativei, primul număr al ziarului Libertatea avea să intre în istorie ca primul document public care atesta Revoluția Română. Acum, după 35 de ani, în Palatul Universul nu mai amintește nimic de acel moment. Fiecare generație are BT-ul ei.”, scrie și domnul Dan Constantin, vicepreședinte al UZPR.
„Adevărata libertate a presei a înghețat undeva în timp, în gânduri, în munca unora dintre jurnaliștii care își doresc să se exprime liber, fără consecințe. Trăim cu o semi-libertate a presei, cu o idee de cum și ce ar putea fi o lume corectă în care cuvântul liber (spus sau scris) poate fi o unealtă de dialog, de comunicare și NU o unealtă politică, de marketing, așa cum ni s-a arătat de cele mai multe ori în ultimii 35 de ani. Într-o lume și o viață idilică, utopică, numiți-o cum credeți că este mai potrivit, probabil că există o adevărată libertate a presei. Rolul UZPR în tot acest tăvălug al prezentului, un prezent și o democrație înțeleasă greșit de cele mai multe ori, este un rol pe care încearcă să și-l modeleze de aproape 106 ani de când există, un rol care cere aprofundare înainte de exprimare, un rol care dă roade, iar acest lucru nu poate decât să ne dea speranță, acea speranță care nu moare niciodată”, scrie și doamna Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR.
„Cu 35 de ani în urmă am ieșit, ca la un semn, din toate tipurile de întuneric pe care le-a putut imagina un regim sinistru. Nicio dezamăgire din acest răstimp nu a putut să eclipseze entuziasmul cu care atâția oameni care au riscat totul și-au înlănțuit atunci brațele și au strigat, de pe străzi pe care izbucnea în sfârșit lumina, cel mai puternic cuvânt pentru viața oricui: libertate. Ne-am asumat-o, o trăim, o dăm mai departe. La mulți ani, UZPR, casă a atâtor condeie și minți strălucite care au ținut trează speranța decenii la rând, de la radio, de la televizor, din ziare și reviste și a celor care de 35 de ani de libertate conștientă poartă lumina inconfundabilă a libertății cuvântului! La mulți ani, popor român atât de curajos!”, a scris și doamna Roxana Istudor, membru al Consiliului Director al UZPR, redactor-șef adjunct al revistei UZP și redactorul-șef al site-ului UZPR.
„Romanticul Decembrie 1989… Avântul revoluționar începe însă să fie „aranjat”! Dar, tot atunci, cu curaj și fermitate, PRESA, ziariștii își iau în primire noua misiune: paza democrației ce va să se instaleze! Primul ziar LIBER este împărțit de la o fereastră, în Sărindar. Iată, prima noastră „tranșă” adevărată de libertate! Pe care ne-am luat-o singuri, atunci. Și, repede, la început de ianuarie, de an nou, o zăpadă de un alb imaculat s-a așternut peste noi, peste țară, oblojind suferințele rămase în urma uriașului val… Televiziunea Română Liberă ne furișa în case muzicile concertului de la Viena. Și speranța noastră, și ea, se furișa. De atunci, în continuare, sperăm, tot sperăm. Vom avea o imensă recunoștință, întreaga noastră viață, pentru toți cei care, atunci, ne-au dat această speranță! Să sperăm, prieteni!”, scrie și domnul Sorin Stanciu, președinte al UZPR.
Iar noi tot sperăm, și sperăm în zadar! Important este că încă mai putem spera!