11 ani de la tragedia Colectiv: 65 de victime, durere fără sfârșit și întrebări care încă așteaptă răspunsuri

La 11 ani de la incendiul din clubul Colectiv, familiile victimelor și supraviețuitorii cer în continuare dreptate, responsabilitate și schimbări reale în sistemul medical. Comemorările din București readuc în atenție una dintre cele mai dureroase tragedii din istoria recentă a României.

Vineri, 30 octombrie 2026, se împlinesc 11 ani de la incendiul devastator din clubul Colectiv din București, în urma căruia 65 de persoane și-au pierdut viața. La mai bine de un deceniu de la tragedie, durerea familiilor rămâne la fel de profundă, iar întrebările privind responsabilitatea autorităților, îngrijirea răniților și capacitatea sistemului medical de a trata pacienții cu arsuri grave continuă să provoace nemulțumire.

Cu această ocazie, părinții victimelor, supraviețuitorii și organizațiile civice readuc în atenția publică promisiunile neîndeplinite și nevoia de a afla adevărul despre circumstanțele în care s-au produs decesele.

Comemorări în memoria celor 65 de victime

Asociația Colectiv GTG 3010 a anunțat, printr-un mesaj publicat pe Facebook, că nu va organiza un eveniment oficial la locul tragediei în ziua comemorării. Cu toate acestea, o parte dintre părinții celor decedați se vor deplasa la fostul club pentru a aprinde lumânări, alături de prietenii copiilor lor.

„Vom fi însă acolo o parte dintre părinți, care mai suntem și care mai putem, fiecare cum și când poate. Ca în fiecare an vor veni și prieteni ai copiilor noștri pentru a aprinde o lumânare în memoria lor”, au transmis reprezentanții asociației.

Mesajul lor se încheie cu o critică la adresa situației sistemului sanitar: „Aveți grijă de voi, nici anul ăsta nu avem spitale.”

Separat, organizațiile Corupția Ucide, Rezistența și Inițiativa România au anunțat o comemorare la adresa fostului club Colectiv, situat pe strada Tăbăcarilor nr. 7 din București. Participanții sunt invitați să aprindă lumânări în memoria victimelor și să își exprime solidaritatea cu supraviețuitorii și familiile acestora.

„Au trecut 11 ani. Familiile nu ar trebui să fie nevoite să lupte o viață întreagă pentru a afla de ce cei dragi nu s-au mai întors acasă”, au transmis organizatorii, subliniind că trecerea timpului nu a adus toate răspunsurile așteptate.

Colectiv, tragedia care a schimbat România

Incendiul a izbucnit în seara de 30 octombrie 2015, în timpul unui concert susținut de trupa Goodbye to Gravity, organizat cu ocazia lansării albumului „Mantras of War”. În interiorul clubului, amenajat în incinta fostei fabrici Pionierul, se aflau sute de persoane.

Artificiile folosite în timpul spectacolului au aprins materiale inflamabile, iar flăcările s-au extins rapid. Condițiile din spațiul respectiv au îngreunat evacuarea participanților, transformând concertul într-o catastrofă.

În noaptea incendiului au murit 27 de persoane. Alte victime au decedat ulterior, bilanțul ajungând la 65 de morți, potrivit numărului evocat de asociațiile victimelor.

Tragedia a declanșat proteste ample în întreaga țară, sub sloganul „Corupția ucide”. Pe 4 noiembrie 2015, premierul de atunci, Victor Ponta, și-a anunțat demisia, împreună cu cea a Guvernului.

Întrebări persistente despre sistemul medical și anchete

La 11 ani de la incendiu, modul în care au fost tratați răniții continuă să reprezinte una dintre principalele preocupări ale familiilor și supraviețuitorilor. Infecțiile nosocomiale, transferurile pacienților în străinătate și condițiile din spitale rămân teme centrale în dezbaterea publică despre consecințele tragediei.

În atenție se află și dosarul cunoscut drept „Colectiv 2”, referitor la intervenția medicală de după incendiu. Potrivit informațiilor prezentate de organizatorii comemorării, ancheta a fost clasată de două ori, iar în 2025 cauza a fost trimisă înapoi la procurori. În 2026, un judecător ar fi constatat perioade îndelungate de inactivitate și ar fi stabilit un termen pentru finalizarea cercetărilor.

În dosarul principal privind incendiul, condamnările definitive au fost pronunțate în 2022. Ulterior, în 2023, fostul primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, a fost achitat în urma admiterii unei căi extraordinare de atac.

Eugen Iancu: „Și a mai rămas multă durere”

Eugen Iancu, tatăl uneia dintre victime și unul dintre cei care au cerut constant clarificarea responsabilităților după tragedie, a criticat lipsa progreselor pe care le consideră esențiale în tratarea pacienților cu arsuri grave.

Într-un mesaj publicat pe Facebook, acesta a rememorat eforturile depuse pentru realizarea monumentului dedicat victimelor și a acuzat autoritățile că nu au reușit să asigure schimbările necesare.

„Acum, la 11 ani după eveniment, vedem că aceiași lași, corupți nu au fost capabili să construiască un spital de mari arși, nu au fost capabili să reglementeze tratarea victimelor din incendii și au refuzat dreptul la justiție”, a scris acesta.

Monumentul dedicat victimelor, care include un înger sculptat de artista Elena Surdu Stănescu, rămâne un simbol al memoriei celor care și-au pierdut viața.

„Și a mai rămas multă durere”, a concluzionat Eugen Iancu.

Alexandra Furnea, mărturie despre o viață schimbată pentru totdeauna

Supraviețuitoarea Alexandra Furnea a vorbit, la rândul său, despre urmările personale ale incendiului și despre trauma care continuă să o însoțească.

„Mi-e dor de ea – de mine cea de «înainte» – ca de-o străină pe care am iubit-o cândva și care nu mai e”, a scris aceasta într-un mesaj public.

Mărturia sa exprimă atât suferința provocată de pierderea celor dragi, cât și sentimentul că speranța într-o societate capabilă să îndrepte nedreptățile a fost profund afectată.

„Și mi-e și mai dor de ei, cei 65 care ne-au fost furați prea devreme, împreună cu iluzia unei Românii juste, care se repară după nedreptate.”

Alexandra Furnea a atras atenția și asupra nevoii de sprijin și îndrumare pentru pacienții cu arsuri grave, inclusiv în perioada îndelungată de recuperare.

„Ei au murit arși. Noi am lăsat să se stingă revolta”

La 11 ani de la tragedie, mesajele publicate de apropiații victimelor și de reprezentanții societății civile readuc în discuție și responsabilitatea colectivă.

Ella Mihaela Cristea, membră a unei asociații de voluntari, a criticat diminuarea revoltei publice care a urmat incendiului și lipsa unor schimbări pe măsura așteptărilor.

„Am aprins lumânări. Am strigat că ne-am săturat. Am spus că nu se mai poate, că trebuie să se schimbe ceva, că nu vom uita niciodată”, a transmis aceasta.

Mesajul său pune sub semnul întrebării capacitatea societății de a menține presiunea asupra autorităților și de a transforma indignarea într-un efort constant pentru prevenirea unor tragedii similare.

Andrei Găluț a urcat din nou pe scenă după 11 ani

Un moment important pentru comunitatea Goodbye to Gravity a fost revenirea pe scenă a solistului Andrei Găluț, supraviețuitor al incendiului. Artistul a participat la Guitar Meeting Festival, organizat la Muzeul ASTRA din Sibiu, unde a cântat din nou în fața publicului, pentru prima dată după tragedie.

„Este pentru prima dată în 11 ani când îmi găsesc curajul să urc din nou pe scenă”, a scris Andrei Găluț pe Facebook.

Artistul le-a mulțumit celor care au învățat piesele formației și le-au interpretat alături de el, considerând că experiența a contribuit la vindecarea unei părți din suferința acumulată în ultimii ani.

„Toți cei care au învățat piesele Goodbye To Gravity și au venit să le cânte alături de mine au vindecat ceva din durerea ultimilor ani și, mai important, au dus mai departe mesajul și menirea muzicii noastre.”

Revenirea sa pe scenă reprezintă un moment de solidaritate și de continuitate a memoriei celor care și-au pierdut viața în incendiul din 2015.

11 ani mai târziu, întrebările rămân

Comemorarea din 30 octombrie nu este doar un moment de reculegere în memoria celor 65 de victime, ci și un prilej de a readuce în atenție problemele care au urmat tragediei: siguranța spațiilor publice, pregătirea sistemului medical pentru intervenții în cazul arsurilor grave și clarificarea responsabilităților instituțiilor statului.

Pentru familiile victimelor, supraviețuitori și apropiați, timpul nu a șters durerea și nici nevoia de răspunsuri. La 11 ani de la incendiul Colectiv, lumânările aprinse în memoria celor dispăruți sunt însoțite de aceeași cerere: adevăr, responsabilitate și garanția că o asemenea tragedie nu se va repeta.

Claudia DIACONU