Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana

Cel care a pus prima cărămidă la construirea mânăstirii Tismana – considerată drept inima Olteniei -, sfințită la 15 august 1377, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost Cuviosul Nicodim, un călugăr venit tocmai din ținuturile macedonene, cu sprijinul domnitorului Radu Negru-Vodă.

Cuviosul Nicodim s-a născut în satul Prilep și se trăgea dintr-o familie de aromâni. Isteț de mic, Nicodim a învățat citirea Sfintelor Scripturi și s-a umplut de râvnă pentru slujirea lui Hristos. Iar când părinții săi au început a cugeta să-l așeze în dregătorii, după avuția și rangul pe care le aveau, Nicodim s-a lepădat de toată averea părintească și de toată slava lumii acesteia.

A iubit din copilărie liniștea și rugăciunea și la 16 ani, a părăsit casa părintească din cetatea Prilep (Macedonia) îmbrăcat în haine sărăcăcioase, și a ajuns la Sfântul Munte Athos, la mănăstirea sârbească, Hilandar, unde a fost un călugăr ca o pildă vie tuturor. Pentru minunata lui viață a fost ales povățuitor și stareț al Sfintei Mănăstiri Hilandar unde a învățat slavona, greaca, caligrafia, pictura, argintăria, arhitectură, zidărie, dogăritul și multe alte meșteșuguri.

Plin de dragoste pentru poporul sau, Nicodim a mijlocit împăcarea între scaunul patriarhal din Constantinopol și Biserica sârbească și, ascultând rugămintea cneazului Lazăr, a părăsit Sfântul Munte și a venit în țara sa. Repede ducându-se vestea despre evlavia și smerenia sa, preoții și credincioșii voiau să-l înalțe patriarh al Bisericii sârbești, dar Sfântul s-a socotit pe sine nevrednic de asemenea cinste.

A ajuns să fie făcător de minuni chiar din timpul vieții sale. În timpul domniei voievodului român Vlaicu, Sfântul Nicodim a trecut Dunărea și, neavând barcă a pus haina sa monahală pe apă, a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, apoi a trecut Dunărea stând pe haina sa călugărească așa cum ar fi stat într-o barcă și a venit în Țara Românească, unde a zidit mânăstirea Vodița, cea dintâi așezare mânăstirească temeinică și cu bună rânduială din țara noastră, despre care s-au păstrat dovezi și hrisoave.

După o vreme, Sfântul a părăsit ctitoria lui de la Vodița, unde a lăsat stareț pe un ucenic al său, anume Agaton, a mers prin munți în sus și, ajungând la locul unde apa Tismanei cădea cu zgomot de la înălțime, a ridicat acolo o mânăstire mai mare și mai trainică. Aici s-a așezat Cuviosul Nicodim, cu câțiva din ucenicii săi. Primul loc de rugăciune a fost în grota aflată pe stânca de lângă mânăstire. După construirea mânăstirii, numărul acelor ce veneau să slujească lui Hristos, sub povățuirea și îndrumarea vrednicului stareț, sporea fără încetare. Pe toți îi învăța cu blândețe și-i călăuzea spre împlinirea voii lui Dumnezeu. În următorii ani a întemeiat aici vestita școală de caligrafie cu copiști de cărți bisericești în diverse limbi. Ba chiar un Tetravanghel (tetraevangheliar) pe pergament, ferecat cu coperte de argint aurit a fost caligrafiat chiar de el, fiind considerată cea mai veche carte din Țara Românească. În prezent, lucrarea se află la Muzeul Național de Istorie din București. După 1375, Cuviosul Nicodim primește de la Patriarhul Filotei al Constantinopolului cârja, trei părticele de moaște și este făcut arhimandrit, iar Mânăstirea Tismana devine prima arhimandrie din Țara Românească.

Sfântul Nicodim de la Tismana a participat și la întâlnirea dintre domnitorul Țării Românești și regele Sigismund de Luxemburg. La această întâlnire Sfântul Nicodim a făcut 3 minuni: a vindecat de epilepsie pe fiica regelui, a binecuvântat purcelul de la masă și l-a prefăcut în câțiva păstrăvi. Apoi a stat în foc împreună cu ucenicul său în fața regelui pentru a-i arăta lui Sigismund puterea adevăratei credințe. Văzând toate aceste minuni, Regele s-a botezat ortodox și a luat numele de Matei.

La 26 decembrie 1406, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, Cuviosul Nicodim a trecut la cele veșnice, având o vârstă înaintată, și a fost îngropat în pridvorul bisericii ctitorite de el, unde și în ziua de astăzi arde mereu o candelă. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1955. În biserica mânăstirii se păstrează ca moaște degetul arătător al Sfântului Nicodim și crucea de plumb pe care o purta la gât.

Pentru dragostea lui către Domnul și pentru toată slujirea și osteneala lui întru slava Bisericii Ortodoxe, dreptcredincioșii din Oltenia și din țara noastră, cinstesc astăzi, în a doua zi a Sărbătorii Nașterii Domnului, pe Sfântul Nicodim, la Mânăstirea gorjeană Tismana, cu multă evlavie, ca pe unul din marii îndrumători ai noștri pe calea mântuirii.

Gigi BUȘE

Distribuie: