Pe urmele ,,Vânătorilor de Păstrăvi,, – PRIN ŢINUTUL IZVOARELOR GORJENE

Peisaje de o frumuseţe aparte ,  mulţimea de izbucuri  ce ies de sub peretele muntelui  de-a lungul  drumului  din Pocruia   şi până la Costeni, fenomene  naturale inedite numite de localnici  „ bolboroase” ori „ fierbători de nisip”

Și nu în ultimul rând  relatări din bătrâni consemnate şi de reputatul Ion Conea  în urmă cu mai bine de 8 decenii şi jumătate  în „Buletinul Societăţii Române de Geografie” despre  un obicei al izvănarilor ce se pierde în negura vremurilor „vânătoarea de păstrăvi” –  iată motivele ce m-au determinat să  fac un circuit  prin ţinutul  Izvarnei din nord-vestul judeţului acum  în cumpăna verii.

Izvarna este in opinia specialiştilor un cuvânt  ce tinde să sugereze zgomotul pe care  izvoarele  îl fac la ieşirea de sub stâncile de calcar. Locuri în Oltenia şi chiar în ţară unde există această abundenţă de izvoare nu prea se întâlnesc de aceea faptul că Izvarna ar însemna izvoare este foarte credibil.

Fenomenul  este consemnat  si în lucrarea  „O vânătoare de păstrăvi la Izvarna” de acelaşi autor : „Belşugul de apă iese vuind parcă îmbulzindu-se şi fremătând pe loc ca într-un cântec al bucuriei de a fi ieşit la soare. După o vreme  de sub păretele muntelui sub care se adăposteşte satul ca un şir de cuiburi sub o streaşină alt mănunchi de izvoare ţâşneşte fierbând cu un zgomot uşor ca un fel de cântec de departe dinspre inima muntelui. Mai încolo o altă obşte de izvoare.  

Unele ies din munte lateral altele apar din fundul unui lac mic izvorând de jos în sus. Te uiţi în fundul lacului şi vezi că e viu. Izvoarele fierb în el venind din jos. Chiar aşa sunt şi numite : fierbători. Alte izvoare ies de sub stânca  de calcar până sub aninişul din partea de apus a satului de unde de sub o stâncă iese  cel mai mare izvor din toate .  Orlea se cheamă iar unda sa este ca o boare de vânt pentru iarba câmpului.”

Orlea în credinţa localnicilor pe lângă faptul că este una dintre apele cele mai frumoase din regiune are şi cei mai delicioşi păstrăvi ce se prindeau sau mai bine cum spun izvănarii se vânau cei ce practicau această veche îndeletnicire numindu-se „vânători de păstrăvi”.

Pentru aceasta era nevoie povestesc bătrânii  de un întreg „arsenal” ce cuprindea „ostrii” ceva între furcă şi furculiţă cu cinci până la zece dinţi prevăzuţi cu câte un spin întors şi „văpăi” un fel de torţe făcute din lemn de gorun ori de zadă ce era bătut cu muchea securii până se spărgea iar apoi era pus la uscat şi folosit pe timp de noapte.

Bine îmbrăcaţi şi încălţaţi combatanţii  erau gata pentru  vânatul cu văpăi. O altă ustensilă ce mai era folosită cu precădere ziua era „ştirbicu” o bâtă de 2m în formă de crosă de hochei cu care se scormonea pe sub răgălii.

Iată ce se chema în vocabularul izvănarilor de altădată „a vâna păstrăvi „  cu văpaiul, ştirbicul şi ostia. Din păcate toate acestea au fost date uitării cei ce doresc să prindă astăzi  păstrăvi  având o paletă întreagă de lansete ,mulinete precum şi tot soiul de musculiţe artificiale ori rotative fără a mai fi nevoiţi să umble prin apă mai ales în perioadele friguroase.

Am părăsit ţinutul bolboroaselor şi fierbătorilor gorjene  cu convingerea că o serie de acţiuni bine gândite şi meticulos puse în practică ar putea face din  Izvarna un veritabil paradis natural care să încânte privirile  celor ce vor dori să viziteze şi de ce nu să cerceteze locurile.

Iar cei ce nu cred  să vină şi să stea doar câteva minute urmărind în linişte mişcarea nisipului pe fundul izvoarelor ori ascultând  bolboroseala cu care unele dintre acestea ies la suprafaţa pământului şi   se vor simţi cu siguranţă  încărcaţi energetic.

Nici nu se poate altfel pentru că bogăţia de ape vine în aceste locuri în opinia hidrologilor ce au făcut determinări cu trasori tocmai din Retezatul Mic mai precis din perimetrul Soarbele-Scorota trecând pe sub munţii  Vulcan,

Acest lucru  a confirmat ipoteza  că respectiva străpungere hidrologică   ca şi  apa ce alimentează Izvoarele Cernei aflate tot pe teritoriul gorjean şi venind din acelaşi loc al Retezatului Mic să fie considerată cea mai lungă străpungere subterană a apei determinată la nivel naţional.  De asemenea   oportunităţile  menite a promova aceste locuri  şi potenţialul local la adevărata  sa valoare ar fi necesare pe viitor .

Mugurel PETRESCU fotografii autor

Distribuie: