Guvernul lui Bolojan: La excelență, STOP la cheltuieli. Fără număr: mici, bere și muzică la boxe!
Hai să fim sinceri: în România lui 2025, meritocrația e ca un unicorn de poveste. Toată lumea vorbește despre ea, dar nimeni n-a văzut-o la față. Sau poate se blochează la bariera din fața Primăriei, unde începe mirosul de grătare și de bani publici aruncați pe festivaluri cu „artă autentică”.
Exemplul Clujului? E luat complet la întâmplare! Pentru că, să fim drepți, nu e niciun oraș mai breaz: toate primăriile din România au aceleași obiceiuri. Paranghelie să fie, olimpicii pot să mai aștepte – să stea la coadă după câteva firimituri, că de spectacole și chermeze nu ducem lipsă nicăieri.
Uite cum merge treaba la Cluj, că tot se vrea capitala „excelenței” și „smart city” în fiecare interviu de primar. În timp ce elevii olimpici primesc la „Gala Excelenței în Educație” niște sume care nu acoperă nici măcar două drumuri la papetărie (între 200 și 1.200 de lei, ca să nu moară de foame între două olimpiade), artiștii de pe scenă la „Zilele Clujului” încasează onorarii de câteva ori mai mari doar ca să mai cânte încă o dată „Banii vorbesc”. Și banii chiar vorbesc, doar că nu spre Educație, ci spre boxele cu manele și grătarele cu mici.
Ca să pricepem cât de mult „contează” viitorul României pentru aleșii locali:
Buget Zilele Clujului 2024: 1.300.000 lei.
Buget pentru premierea elevilor olimpici și a profesorilor în 2023: 450.000 lei.
Diferență? De aproape trei ori! Dar ce contează câteva olimpiade când avem festival de patru zile, plin cu „artă și cultură” cât să ajungă și la Bruxelles la export, la pachet cu niște tineri pe post de decor?
Stați, că asta a fost înainte de ordonanța „trenuleț”. Anul ăsta, toți primarii, cu degetul spre guvern, o să dea din umeri și o să-i mângâie pe umăr pe olimpici, poate le vor face și niște poze, că dă bine – și, dacă au noroc, primesc și un pupic dulce de imagine, că tot suntem în epoca selfie-urilor oficiale.
Și acum, să nu credeți că guvernul actual, condus din umbră de domnul Bolojan – adevărata „eminență cenușie” și președinte interimar până astăzi, marele reformator al administrațiilor locale – nu observă ce se întâmplă.
Dimpotrivă, am zice că ar trebui să dea peste degete primarilor risipitori! Mai ales că și premierul, și ministrul Educației sunt din „școala” PNL, marele partid al reformelor fără număr. Și atunci, de ce nu au modificat Ordonanța „trenuleț” pentru această situație evidentă și scandaloasă?
Sau poate nu se mai așteptau să avem olimpici – ca rezultat al super programului „România Educată”, opera nemuritoare a altui penelist de frunte? Performanța nu era în program, doar discursul festiv.
Și poate o să se găsească niște reziști să spună că ordonanța „trenuleț” a fost dată când era PSD la guvernare. Ideea este că, dacă mergem pe logica asta, și pe timpul lui Ceaușescu s-au dat niște legi, dar ce să vezi: guvernele care au venit după Revoluție le-au schimbat. Dacă o lege e proastă sau are o scăpare, de ce nu o schimbi? Dacă tot ești cu meritocrația și progresul în gură toată ziua?
Dacă întrebi de ce nu se premiază și mai mulți elevi, răspunsul e simplu: OUG 156/2024 a „flexibilizat” cheltuielile locale. Traducere: să nu se supere nimeni dacă rămân banii doar pentru ce dă bine la televizor. O lege cât se poate de „europeană”, pentru că e mai ușor să muți niște copii cu medalii la pozat prin capitalele UE decât să-i convingi să rămână aici, cu salarii și respect pe măsură.
Dar să nu uităm: niciun guvern n-a făcut campanie cu olimpici, ci cu vedete și scene, cu bugete de paranghelii și festivaluri fără număr. Că de, elevii n-au drept de vot, iar părinții lor încă mai cred în povești cu „România educată”.
Între timp, cei care ar trebui să corecteze aberația legislativă numită OUG 156/2024 tac și privesc în altă parte. Mai bine să dea check-in la următorul festival local decât să facă vreo strategie educațională serioasă.
România educată? Hai să fim serioși.
România distrată e la putere, iar premiile pentru merit se dau în aplauze, nu în bani. Pentru tot restul, există micii și concertul din centru.
Și poate, într-o bună zi, cineva va avea curajul să explice de ce „excelența” se premiază la kilogram doar dacă e la grătar. Până atunci, să ne veselim – doar ăsta-i viitorul pe care-l construim.
Octavian PETROVICI
Distribuie:
