Asasinarea lui Mihai Viteazul în urmă cu 424 de ani pe Câmpia Turzii
Cu 424 de ani în urmă Mihai Viteazul, domn al Țării Românești (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) și al Moldovei (1600), cel care a realizat prima unire politică a celor trei țări române, a fost asasinat mișelește din ordinul generalului Gheorghe Basta.
„Și căzu trupul lui ca un copaciu, căci nu știuse, nici se prilejise la vreme sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează”, nota cu durere un cronicar al epocii. A fost una dintre clipele tragice ale neamului.
Asasinarea lui Mihai Viteazul a fost una dintre cele mai odioase crime din istoria românilor, deoarece domnitorul care a reușit prima unire a celor trei provincii românești, a fost unul dintre cele mai mari conducători din tot spațiul românesc, iar statul creat de el a reprezentat la un moment dat, un motiv de îngrijorare chiar și pentru marile puteri in această parte a Europei. Astfel, puterile vecine vedeau în noul stat creat de Mihai Viteazul, o amenințare directă a intereselor proprii, prin faptul că habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, pe când Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Muntenia, cu atât mai mult cu cât noul stat reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din întreaga regiune. Așa se face că după unirea celor trei țări române realizată de Mihai Viteazul în vara anului 1600, au început să apară numeroase probleme cauzate de atitudinea marilor puteri ce nu vedeau cu ochi buni această unire, cât și problemele cauzate de conflicte interne, datorate insubordonării nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul domnitor. Criza se va adânci și mai mult după ce Mihai nu reușește să înfrângă revolta nobililor maghiari și după ce este învins la Mirăslău în septembrie 1600, când va pierde Ardealul și la scurt timp și Moldova, care va reintra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Forțat să ia calea pribegiei, Mihai va cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea al Austriei, care, în contextul reînscăunării lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă formal să-l susțină pe român. Astfel împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești, iar prin victoria de la Guruslău din 3 august 1601, Mihai îl va îndepărta pe Bathory din Transilvania. Continuă prin a recupera Muntenia gonindu-l și pe Simion Movilă de pe tronul țării. Numai că prin aceste acțiuni, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri a țărilor române, perspective cu care împăratul Rudolf al II-lea nu putea fi de acord, pentru a nu-și periclita interesele din zonă. Astfel în ordinul său și cu ajutorul generalului Basta, pe 9 august 1601, Mihai Viteazul este asasinat mișelește în tabăra de la Câmpia Turzii. După ce a fost omorât, a fost decapitat cu propria-i sabie și lăsat așa trei zile, capul marelui voievod avea sa fie furat de unul dintre credincioșii săi căpitani, adus în Muntenia și înmormântat la Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște. Iar pe lespedea mormântului de la Mănăstirea Dealu stă scris: „Aici zace cinstitul și răposatul cap al creștinului Mihail, marele Voievod, ce au fost domn al Munteniei, Ardealului și Moldovei”.
Partea inferioară a formularului
Au urmat multe altele, prin vremuri și epoci, care ne-au întărit și ne-au motivat să nu uităm lecțiile istoriei. „A-l uita pe Mihai Viteazul, acum și întotdeauna, ar însemna să ne uităm pe noi înșine și să părăsim menirea noastră. Să-l avem întotdeauna înainte, ori de câte ori gândul ni se înalță mai presus de nevoile mici ale zilei ce trece, căutând să zărească în depărtările viitorului”, scria cu emoție Nicolae Iorga la începutul veacului al XX-lea. Oare ce însemnătate ar mai avea astăzi acel moment dramatic, după mai bine de 420 de ani, pentru generația actuală, racordată la reperele universului globalist european? Și astăzi, ca și ieri și ca și mâine, 9 august 1601, va fi o filă în destinul nostru comun, căci așa cum a afirmat cu bună dreptate scriitorul Marin Sorescu: „Mihai Viteazul este un principiu de funcționare al poporului român”.
Figura lui Mihai Viteazul continuă să inspire și să motiveze generațiile actuale, chiar și după mai bine de 400 de ani de la moartea sa. Această perpetuă admirație se datorează mai multor factori, printre care acțiunile sale istorice, simbolismul său național și rolul său în conștiința colectivă a românilor.