Înălțarea Domnului 2026. Tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie

Înălțarea Domnului este prăznuita la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paști. Anul acesta o sărbătorim pe 21 mai. Este cunoscută în popor și sub denumirea de Ispas. În această zi creștinii se salută cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”.

IPS Bartolomeu Anania afirma că noi folosim acest salut fie din neștiintă, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Și mărturisește că noi sărbătorim Paștile cu aserțiunea „Hristos a înviat!”, la care ni se răspunde cu confirmarea „Adevărat, a înviat!”, pentru că Învierea nu a avut martori, ea a fost receptată cu îndoieli și necredință. În vreme ce Înălțarea Domnului a avut martori, ea a fost o despărțire izvoritoare de lumină, deoarece ucenicii s-au întors în Ierusalim „cu bucurie mare”. Din acest motiv în cărțile noastre de slujbă nu există o salutare similara cu aceea de la Sfintele Paști. Hristos S-a înaltat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor și a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceștia să nu se lase copleșiți de durerea despărțirii.

Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Și-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălțat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine, menite să reveleze prezența Divinității, dar să o și ascundă.

Înaltarea Domnului sărbatorita în vechime odată cu Rusaliile Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înaltarii Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înaltarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV lea, începutul secolului V, sărbătoarea Înălțării s-a despărțit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, datĂ care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc. Înălțarea Domnului – deplină îndumnezeire a firii umane asumate Înălțarea lui Hristos întru slava și șederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanității Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte, înviere El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care a asumat-o, dar prin Înaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorită transfigurării supreme a trupului Său, Hristos poate deveni interior celor care cred în El. Înălțarea Domnului nu înseamna retragerea Sa din creație, pentru ca El continuă sa fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh. Înălțarea cu trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veșnicie, căci Fiul nu Se înfățișează Tatălui numai ca Dumnezeu, ci și ca Om. Hristos prin Înălțarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale și putere, ca omul să ajungă la aceasta stare. El șade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar și locuiește în inima celor ce-L iubesc. Așa putem înțelege paradoxul: Hristos este înălțat și în drum spre înălțare cu fiecare dintre noi. Înaltarea Domnului – Ziua Eroilor Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 si 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. În această zi, în toate bisericile din țară și străinatate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

Înălțarea Domnului în iconografie În primul registru din icoana Înălțării Domnului este reprezentat Mântuitorul într-o mandorlă, simbol al slavei dumnezeiești. Stă așezat pe un curcubeu și binecuvintează cu mâna dreapta, iar în stânga ține Sfânta Evanghelie. În afara mandorlei sunt doi îngeri, care zboară cu brațele întinse, atingând cu mâinile lor marginea exterioară a mandorlei. Îngerii sunt prezenți nu pentru a susține mandorla, căci Hristos Se înalță prin propria putere dumnezeiască, ci ca semn de cinstire. Reprezentarea Domnului purtat de îngeri este și o icoana profetică a Celei de-a doua veniri, când va avea loc sfarșitul chipului acestei lumi și judecata tuturor: „Bărbați galileieni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer” (Fapte 1, 11). În cel de-al doilea registru se află Maica Domnului, care privește în față și are mâinile înalțtate în rugaciune. De o parte și de alta se afla Apostolii, iar langă Fecioara Maria stau Pavel în dreapta și Petru în stanga. În spatele Maicii Domnului sunt doi Îngeri În veșminte albe, care țin în mâna dreaptă un toiag, iar cu stânga Il arată pe Hristos înaltandu-Se. Chiar daca Sfânta Scriptură nu amintește de prezența Fecioarei la Înaltarea Domnului, ea este afirmată de cântările Bisericii: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că văzând astăzi pe Cel ce L-ai născut înaltandu-Se de pe pământ, împreună cu îngerii L-ai mărit” (Cântarea a 9-a a canonului).Deși nici Pavel nu a fost prezent la Înălțarea Domnului, El este reprezentat alături de ceilalți Apostoli în icoana Înălțării. Motivul? Cu puțin timp înainte de Înălțarea Sa, Hristos îi îndemnase pe ucenicii Săi să propovăduiască pretutindeni Evanghelia, iar Pavel a fost „vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 15).

Obiceiuri și practici în continuarea tradițiilor

Dincolo de semnificația religioasă, această zi are și o puternică dimensiune comunitară, fiind marcată prin obiceiuri și practici care promovează solidaritatea, memoria și continuitatea tradițiilor. Ce alimente se împart de Înălțarea Domnului 2026 „De sărbătoarea Înălțării Domnului, numeroși credincioși pregătesc și împart alimente care au o semnificație aparte în tradiția ortodoxă. Printre acestea se numără cozonacii, ouăle roșii, brânzeturile și preparatele din carne, alături de pâine, vin și ulei. Potrivit tradiției, darurile sunt aduse la biserică pentru a fi binecuvântate și sunt oferite apoi celor apropiați, vecinilor sau persoanelor nevoiașe, în semn de recunoștință și comuniune. Pâinea, vinul și uleiul, simboluri centrale ale credinței ortodoxe „La fiecare Sfântă Liturghie este folosită prescura, pâinea special pregătită pentru slujbă, fără de care ritualul nu poate fi oficiat.

De asemenea, în cadrul Vecerniei are loc Litia, moment în care darurile sunt binecuvântate și apoi împărțite credincioșilor. Pâinea și vinul sunt indispensabile săvârșirii Sfintei Liturghii și a Sfintei Împărtășanii, în timp ce uleiul este folosit în Taina Sfântului Maslu. Toate aceste elemente ocupă un loc central în cultul ortodox și în viața spirituală a credincioșilor.” Cele mai importante tradiții și obiceiuri respectate pe 21 mai „În plan religios, Înălțarea Mântuitorului este marcată prin participarea la slujbele oficiate în biserici, unde sunt rostite rugăciuni pentru sănătate, pace sufletească și iertarea păcatelor.

Mulți credincioși iau parte la Sfânta Liturghie încă din primele ore ale dimineții și participă la ceremoniile dedicate eroilor neamului, întrucât această zi coincide, în tradiția bisericii ortodoxe române, cu Ziua Eroilor. Ouăle roșii, tradiție păstrată și în ziua Înălțării În numeroase regiuni ale țării, credincioșii continuă să înroșească ouă,  păstrând astfel una dintre cele mai cunoscute tradiții asociate Învierii. Obiceiul are o profundă semnificație religioasă: oul roșu fiind considerat un simbol al vieții, al jertfei și al biruinței asupra morții. În tradiția creștină, culoarea roșie amintește de sacrificiul lui Iisus Hristos, dar și de speranța în viața veșnică și de continuitatea credinței. De aceea, ouăle roșii rămân prezente și la praznicul Înălțării, ca expresie a legăturii dintre cele două mari sărbători creștine. În multe comunități din România s-a păstrat și obiceiul ciocnirii ouălor roșii în ziua Înălțării Domnului.

Cu prilejul acestei sărbători, credincioșii se salută prin formula tradițională „Hristos S-a Înălțat!”, la care răspunsul este „Adevărat S-a Înălțat!”. Deși acest salut este asociat, în mod obișnuit, zilei Înălțării Domnului, în anumite regiuni ale țării obiceiul se păstrează până la Rusalii, ca expresie a continuității bucuriei pascale și a legăturii dintre cele două mari praznice creștine. Simboluri de protecție și noroc Sărbătoarea este însoțită, în multe zone ale țării, de obiceiuri populare transmise din generație în generație, despre care oamenii cred că aduc protecție gospodăriilor și feresc comunitatea de rele. Printre cele mai cunoscute tradiții se numără aprinderea focurilor ritualice, considerate simboluri ale purificării și ale biruinței luminii asupra întunericului. Potrivit credințelor populare, focul are rolul de a curăța spiritual spațiul și de a ține la distanță energiile negative, fiind privit ca un element protector pentru oameni, animale și gospodării. Un loc aparte în tradițiile legate de Înălțare îl ocupă și păsările, asociate în imaginarul popular cu legătura dintre pământ și cer. Acestea sunt considerate mesageri ai lumii spirituale și simboluri ale continuității vieții, motiv pentru care numeroase obiceiuri din această perioadă îndeamnă la respect față de natură și la protejarea viețuitoarelor.”, a subliniat părintele Înălțarea Domnului, sărbătoare legată de tradițiile pastorale.

În tradiția populară, ziua Înălțării este asociată, mai ales în mediul rural, cu începutul unei noi etape din viața pastorală. Odată cu apropierea verii, ciobanii își pregăteau turmele pentru urcarea la pășunile montane, iar această perioadă marca debutul activităților specifice sezonului cald. Totodată, ziua era considerată un prilej de întâlnire și petrecere a timpului în mijlocul naturii. În numeroase comunități rurale, oamenii obișnuiau să iasă la iarbă verde alături de familie și apropiați, păstrând astfel o tradiție care celebra atât comuniunea dintre oameni, cât și legătura cu natura aflată în plină renaștere. Prin aceste obiceiuri, sărbătoarea depășește dimensiunea strict religioasă și reflectă armonia dintre credință, viața comunității și ritmurile tradiționale ale satului românesc.

Superstiții și credințe populare legate de Înălțarea Domnului

„Potrivit mentalității populare, ziua de 21 mai este considerată un moment cu o puternică încărcătură simbolică, motiv pentru care în multe comunități sunt evitate activitățile gospodărești solicitante. Oamenii obișnuiesc să lase deoparte munca grea și să dedice această zi rugăciunii, participării la slujbe și timpului petrecut alături de familie. Tradiția populară acordă o importanță deosebită păstrării armoniei în relațiile cu cei din jur. Se spune că în ziua de Ispas nu este bine să existe certuri, supărări sau conflicte, deoarece starea sufletească din această zi ar putea influența cursul întregului an. Din acest motiv, sărbătoarea este asociată cu împăcarea, bunătatea și apropierea dintre oameni.

În unele regiuni ale țării s-a păstrat și credința că, de Înălțarea Domnului, sufletele celor trecuți la cele veșnice se află mai aproape de lumea celor vii. În acest context, pomenile, rugăciunile și actele de milostenie capătă o semnificație aparte, fiind considerate gesturi de cinstire a memoriei celor plecați și de păstrare a legăturii spirituale cu aceștia.

Ionel CILICA-DIACONU

Distribuie: