Povestea Crăciunului
Într-o noapte liniștită, a unei luni de iarnă, când lumea era cuprinsă de tăcere și așteptare, Dumnezeu Și-a împlinit făgăduința făcută oamenilor. A ales nu un palat, ci o iesle. Nu o cetate mare, ci Betleemul.
Așa începe Povestea Crăciunului. Maria și Iosif au ajuns în oraș după un drum lung și obositor. Nu au găsit loc de găzduire, iar singurul adăpost a fost un staul sărac. Acolo, în simplitate și frig, S-a născut Pruncul Iisus – Fiul lui Dumnezeu, venit pe pământ nu cu putere, ci cu iubire.
Cerul nu a rămas tăcut. O stea nouă a strălucit deasupra Betleemului, vestind nașterea Mântuitorului. Îngerii au coborât din cer și au cântat păstorilor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Păstorii, oameni simpli și smeriți, au pornit degrabă spre iesle și L-au găsit pe Prunc, așa cum li se spusese. Din ținuturi îndepărtate, magii au urmat steaua călăuzitoare. Au străbătut drumuri lungi, purtând daruri alese: aur, smirnă și tămâie.
Ajunși la Betleem, s-au plecat înaintea Pruncului, recunoscând în El Împăratul, Dumnezeu și Jertfa mântuirii. În acea noapte, de 24/25 decembrie, cerul și pământul s-au întâlnit. Dumnezeu S-a făcut Om pentru ca omul să poată deveni mai aproape de Dumnezeu. Nu a venit să judece, ci să mântuiască. Nu a venit pentru cei puternici, ci pentru cei smeriți, pentru cei singuri, pentru cei rătăciți. De atunci, Crăciunul nu este doar o sărbătoare, ci o chemare. O chemare la iubire, la iertare, la pace. O chemare de a face loc în inimile noastre Celui care S-a născut într-o iesle, dar care dorește să Se nască, an de an, în sufletul fiecărui om. Aceasta este Povestea Crăciunului – poveste despre lumină care biruie întunericul, despre speranță care nu se stinge și despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni.