Experiențe departe de casă ale militarilor portughezi
Actualul detașament de 200 de militari portughezi se află la a șasea rotație în țara noastră unde a ajuns în decembrie anul trecut și e format dintr-o companie de infanterie mecanizată și câțiva militari din forțele navale și aeriene. Aproape de finalul acestei rotații, militarii portughezi au vorbit despre provocările și beneficiile timpului petrecut pentru întărirea flancului estic, conform obiectivelor NATO.
Învățăm continuu unii de la alții
Din motive de securitate, camarazii portughezi m-au rugat să nu le public numele, așa că-i voi identifica doar după grad și funcție. Am stat întâi de vorbă cu un locotenent, locțiitor al comandantului, din compania de infanterie care își desfășura instruirea în poligonul Cincu. „Principalul obiectiv al misiunii noastre este să stabilim contacte cu alte țări pentru a ne putea antrena împreună, pentru a ne îmbunătăți tehnicile și pentru schimbul de experiență, astfel încât să ne putem consolida prezența în partea de est a Europei. Acesta este principalul obiectiv al NATO. Așa că noi, portughezii, ne jucăm rolul aici. Este planul NATO și facem parte din el. Schimbul de experiență între armatele NATO este principalul atu pe care îl oferă instruirea întrunită. Învață modalități de lucru specifice diferitelor națiuni implicate, exersează lucrul cu echipamentele și tehnica lor, creează un limbaj comun. Noi venim din cealaltă parte a Europei și contribuim la lucrul întrunit prin tehnica și modul de lucru specifice, în același timp învățând și de la ceilalți, pentru a acționa, în final, la unison”.
Este prima lui misiune într-o altă țară. „Mă bucur de experiență. Sigur, este puțin dificil să fii departe de familie, dar, odată ce m-am înrolat, mă așteptam la asta. Sunt multe de învățat, lucruri pe care nu am ocazia să le fac în țara mea. Am vrut să știu mai multe despre aceste mici diferențe care pot apărea în modul de acțiune al diferitelor națiuni implicate”.
Locotenentul a ales cariera militară imediat după absolvirea liceului. „Începusem să mă întreb ce vreau să fac în viață. Și înrolarea în armată a fost o modalitate prin care am simțit că fac ceva pentru țara mea. Am vrut să fiu parte din soluție, pentru a-mi apăra țara, în caz de nevoie”. Și nu regretă decizia. Mai mult decât atât, spune că dacă ar fi din nou la liceu, ar alege același lucru. „Colegii mei mergeau la universitate și, gândindu-mă la viitor, eu nu mă vedeam făcând același lucru”.
Ofițerul este mulțumit de facilitățile puse la dispoziție militarilor portughezi. Au condiții bune de instruire și de cartiruire. Românii sunt gazde bune. „După cum am spus, este prima mea dislocare, așa că nu eram sigur la ce să mă aștept”. Înainte de plecarea în misiune, nu știa multe despre țara noastră. „Știam că este frig și cam atât, spune, râzând. Am o relație bună cu toți românii care sunt în unitatea noastră”. Nu a avut timp să viziteze România, dar are planuri în sensul ăsta, pe care speră să le pună în practică cât mai curând. „Unii colegi au vizitat deja câte ceva. Au mers la Brașov și mi-au spus că este un oraș frumos, care merită vizitat și intenționez să fac asta”. Departe de casă și familie, dorul își face simțită prezența tot mai puternic odată cu trecerea timpului, iar menținerea unui moral ridicat devine una dintre sarcinile misiunii. „Încerc să-mi mențin mintea concentrată pe muncă, pe atribuțiile pe care le am”, a spus acesta. „Și mă gândesc mereu că atunci când se va termina, voi fi din nou cu familia. Așa îmi mențin moralul ridicat. Pot vorbi cu ei în fiecare zi la telefon, nu există restricții în privința asta. Și mă ajută mult să-mi potolesc dorul”. De fapt, să fie departe de familie este cea mai grea parte a unei misiuni în altă țară, principala provocare, din punctul lui de vedere. „Iar principalul beneficiu aș spune că este experiența câștigată, oportunitatea de a vorbi cu alți oameni, de a vedea cum lucrează, de a învăța lucruri noi. De aceea, odată ce mă voi întoarce acasă și voi sta puțin cu familia, mi-ar plăcea să revin”, a încheiat acesta dialogul.
Antrenamentele comune cu aliații sunt esențiale
A venit apoi rândul unui plutonier, comandant de grupă, să facă bilanțul misiunii. „Am desfășurat exerciții comune, sesiuni de trageri reale și sesiuni de antrenament cu forțele armate române și celelalte forțe prezente în țară”. Legat de tipul de echipamente și tehnică folosite de armatele implicate, plutonierul spune că nu sunt mari diferențe. „Fiindcă suntem cu toții parte din NATO, avem anumite criterii de echipament și armament pe care trebuie să le respectăm. Când am ajuns aici am înțeles că, deși unele echipamente sunt puțin diferite, în anumite aspecte, au și multe similarități, ceea ce ne ajută să lucrăm împreună, ca o echipă”. Și pentru el este prima misiune în România. „A fost o oportunitate și o experiență pe care o așteptam. Nu știam nimic despre România, am început să învăț după ce am intrat pe lista pentru a veni aici. A avut ocazia să interacționeze cu trupele românești, fiind dislocați într-o cazarmă românească. Dar cu localnicii nu au am luat contact. Cu militarii români lucrăm zilnic și ceea ce am învățat este că, deși putem avea unele diferențe culturale, fiind cu toții aliați și membri NATO, diferențele noastre sunt foarte puține când vine vorba de serviciu, ceea ce ne ajută să lucrăm foarte bine împreună”, a încheiat plutonierul portughez.
Mulțumit de experiența de până acum, plutonierul portughez își dorește să mai ia parte la misiuni internaționale.
Col. (rtr.) Gigi BUȘE
Distribuie:
