Avionul supersonic X-59 al NASA este gata de decolare pentru un zbor experimental
Lockheed Martin X-59 QueSST, avionul supersonic „silențios” proiectat de NASA și construit de Lockheed Martin, își finalizează verificările finale de siguranță și ar putea decola pentru zborul său inaugural istoric în câteva ore. Scopul acestei minuni tehnologice este să conecteze Londra și New York în mai puțin de patru ore.
Mai precis, se estimează că aeronava va atinge o viteză de croazieră de 1,5 Mach, adică aproximativ 1.590 km/h, o viteză care i-ar permite să traverseze Atlanticul fără escală în doar trei ore și 44 de minute, în condițiile în care zborurile comerciale tradiționale de astăzi durează în medie între șapte și opt ore pentru a parcurge aceeași distanță, relatează Il Messaggero.
Adevăratul punct de cotitură al X-59 în comparație cu faimosul său predecesor franco-britanic Concorde nu constă însă în viteză pură. Vechiul Concorde, deși mai rapid, atingea o viteză maximă de croazieră de 2,04 Mach, adică aproximativ 2.179 km/h, zburând de la Londra la New York în doar trei ore. Cu toate acestea, avea o limitare structurală și de mediu uriașă și anume zgomotul generat de depășirea barierei sunetului. Astfel se crea un adevărat vuiet, similar unei explozii, o problemă de poluare fonică care a determinat guvernele să interzică zborurile supersonice peste zonele dens populate. Însă inginerii NASA au abordat și au rezolvat această provocare prin reproiectarea completă a aerodinamicii aeronavei. Avionul supersonic X-59 a fost proiectat meticulos pentru a depăși bariera sunetului prin atenuarea drastică a zgomotului infernal, transformându-l într-un sunet surd și imperceptibil. Această inovație ar putea deschide în sfârșit ușa către coridoare supersonice, chiar și pe rute continentale și terestre. Aeronava are o lungime de 28,6 metri, o anvergură a aripilor de aproximativ 9 metri și o lățime de 4,19 metri. Greutatea maximă la decolare a aeronavei este estimată a fi între 14.000 și 15.000 kg, iar forța de tracțiune este estimată la aproximativ 98 kN.
Acest motor este același pilon de propulsie folosit și pe faimoasele avioane de vânătoare multirol Boeing F/A-18 Super Hornet, dar și pe varianta de război electronic EA-18G Growler. Aceste avioane bimotor sunt utilizate atât de Marina Statelor Unite (US Navy), cât și de Forțele Aeriene Regale Australiene (RAAF), însă modelul de bază al acestor avioane de luptă (seriile F/A-18 A până la D) a fost produs de McDonnell Douglas, companie care a fuzionat cu Boeing în 1997.
Pentru a elimina zgomotul specific al „boom-ului” sonic, motorul modelului X-59 nu se află în partea inferioară, ci este montat deasupra fuselajului, o decizie de design menită să mascheze undele de șoc și să le transforme la sol într-un simplu „sunet înăbușit”.
Aeronava se află în prezent la Uzina 42 a Forțelor Aeriene ale SUA din Palmdale, California, unde tehnicienii finalizează sistemele de siguranță integrate. Programul de lansare prevede o progresie extrem de prudentă, ghidată în întregime de protocoale de siguranță stricte. Prima fază, odată cu zborul inaugural, va consta într-un traseu circular efectuat la altitudine joasă și o viteză „redusă” de aproximativ 380 km/h.
Acest test preliminar va servi la confirmarea integrării perfecte a tuturor sistemelor de la bord și la validarea acreditărilor de navigabilitate și siguranță ale aeronavei. Abia în zborurile de testare ulterioare, X-59 va începe să urce la altitudini mai mari și să crească progresiv viteza, depășind în cele din urmă bariera sunetului pentru a testa reducerea eficientă a zgomotului.
Echipa NASA planifică meticulos fiecare detaliu, de la rulare și decolare până la zborul de croazieră și aterizare, cu scopul de a demonstra lumii că viitorul călătoriilor aeriene poate fi atât incredibil de rapid, cât și silențios.
Gigi BUȘE
Distribuie:
